PORTRET: Leon Leviţchi – cel mai valoros anglist din istoria noastră

Motto: „S-a spus că un om trăiește atâtea vieți câte limbi cunoaște. Personal nu cred în acest bon mot, ci în ideea că numărul vieților pe care le poate trăi un om depinde de capacitatea sa de empatie, de înțelegerea semenilor, de transferare în psihologia altora, oameni vii  sau morți, personaje reale sau imaginate de marii creatori de oameni.” – Leon Leviţchi

Marţi, 27 august, se împlinesc 101 de ani de la naşterea lui Leon Leviţchi, filolog anglist și lexicograf român, excepţional traducător de literatură britanică și autor de dicționare și studii de referință.

* * * * *

Leon D. Levițchi s-a născut la 27 august 1918, la Edineț, județul Hotin, azi în Republica Moldova, părinţii săi fiind Diomid Leu, preot si profesor, urmaș al multor generații de preoți ortodocși, și Zinovia, născută Gârlea, învățătoare, înrudită cu scriitorul Emil Gârleanu.

Încă din primii ani ai copilăriei a început să studieze limba engleză după o carte primită de la bunicul său, iar când împlinise 6 ani, meşterise o tipografie cu ştampile şi edita deja o mică revistă lunară enciclopedică.

A parcurs școala elementară în localitatea natală, apoi a urmat cursurile liceale la Cernăuți, în primul an, și la Hotin, absolvind examenul de bacalaureat la Cernăuți în 1937. Pentru rezultatele remarcabile la învățătură a primit drept premiu o excursie în Norvegia.

În perioada 1937-1941, Leon Levițchi a studiat limba și literatura engleză, precum și estetică și critica literară la Facultatea de litere și filosofie a Universității din București.

Anii 1940 – 1941 au fost foarte grei pentru familia sa, ei fiind rezidenţi în Hotinul confiscat de sovietici, au fost opriţi brutal în încercarea de a reveni în România, printre altele măcar şi pentru a-şi vedea fiul, pentru a sărbători izbânda lui în terminarea studiilor.

După celebrul „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul”, situaţia familiei s-a mai schimbat, însă Leon Leviţchi a fost încorporat şi a pornit lunga cale a celui de-al Doilea Război Mondial, ca elev sergent major, evident la ce se pricepea mai bine, translator de mai toate limbile, la comandamentele militare ale Armatei Române.

După război s-a căsătorit, în 28 septembrie 1944, cu Sonia-Silvia Simionescu (cei doi având două fete), iar în perioada 1946-1949 a fost profesor de limba engleză la liceele „Profesorii Asociați” și apoi la „Matei Basarab” din București.

În perioada 1949-1955 a devenit asistent la catedra de limba engleză a Universităţii Bucureşti, în 1955 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Românie, iar între anii 1955-1969 a devenit lector al aceleiaşi universităţi.

În anul 1968 şi-a obţinut doctoratul, în care vechea înclinaţie a dumnealui a devenit pasiune, cu teza „Subliniere lingvistică în opera dramatică a lui Shakespeare”, în acelaşi an devenind şi membru al Asociaţiei Internaţionale a Profesorilor Universitari de Limba şi Literatura Engleză.

Între anii 1969 – 1980, până la ieşirea sa forţată la pensie, a fost conferențiar și apoi profesor universitar la catedra de limbi germanice de la Universitatea din București.

Leon Levițchi a fost unul dintre cei mai reputați shakespeareologi români, traducând în limba română și publicând o ediție în 11 volume a operelor lui William Shakespeare.

Leviţchi a fost, de asemenea, autor sau coautor a numeroase manuale de limbă engleză, dicționare și studii de specialitate.

Astfel, Leviţchi este autorul lucrării Învățați limba engleză fără profesor (împreună cu Dan Duțescu), prima ediție, 1959, a unui Dicționar român-englez, apărut la București, la Editura Științifică, în 1965, a Gramaticii limbii engleze, București, Ed. Științifică, 1967, realizată împreună cu Ioan-Aurel Preda, alte lucrări de referinţă fiind Îndrumar pentru traducătorii din limba engleză în limba română, București, Editura științifică și enciclopedică, 1975, Studii shakespeariene, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1976, Opere complete Shakespeare, 9 volume, Editura Univers, 1982-1995, Dicţionarul Englez-Român (de 70.000 de cuvinte), 1984, Editura Ştiinţifică, Antologia poeziei engleze, 1984, Editura Minerva, Istoria literaturii engleze și americane, vol. I-II, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1985-1994, A History of Romanian Literature, 1989, Ed. Nagard, – o traducere a lucrării lui G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 1941; ediție revizuită de Al. Piru, 1982 – , Dicționar englez-român, editat împreună cu Andrei Bantaș, 1991, Manualul traducătorului de limba engleză, București, Ed. Teora, 1994, Limba engleză fără profesor, București, Ed. Teora, 1997 şi, de asemenea, împreună cu Andrei Bantaș a publicat o ediție bilingvă româno-engleză a poeziilor lui Mihai Eminescu, traducerile aparținându-le.

A scris, deci, nenumărate manuale pentru uzul elevilor şi studenţilor de limbă engleză, cursuri practice de limba engleză, de gramatică, de morfologie, de lexicologie, a scris în colaborare cu Dan Duţescu Manualul de limba engleză fără profesor. A împlinit unul din marile proiecte pe care şi-l propusese din studenţie, Manualul Traducătorului, în care a tratat teoretic şi practic ştiinţa şi arta traducerii.

A tradus în limba română din Theodore Dreiser, R.B. Sheridan, Jonathan Swift, Jerome K. Jerome, William Stevenson, Robert Greene, Philip Massinger, Christopher Marlowe, William Shakespeare, Thomas Kyd, Ralph Waldo Emerson, Robert Browning, Beowulf etc.

Astfel, a tradus lucrările „Mult zgomot pentru nimic”, 1956, „Henric al IV-lea”, 1957, „Troilus şi Cresida”, 1960, „Timon din Atena”, 1960, „Furtuna”, 1963, „Hamlet”, 1964, „Măsură pentru măsură”, 1987, „Antoniu şi Cleopatra”, 1988, „Cimbeline”, 1989, „Opere Complete” – 8 volume.

A tradus în engleză Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coşbuc, Balade populare româneşti etc.

A scris nenumărate studii, articole şi prefeţe la propriile lucrări sau ale altor autori.

Nu în ultimul rând, Leon Leviţchi a susţinut cursuri de limba engleză la radio și televiziune.

Leon Leviţchi era cunoscut pentru puterea sa de muncă formidabilă, era, prin excelenţă, un om muncitor, vrednic, destoinic şi harnic, niciodată nu-şi pierdea timpul, întotdeauna avea ceva de făcut. Ziua sa de muncă era, în mod obişnuit, de cel puţin 10 ore, dar se prelungea uneori şi la 12, 14 ore sau chiar la mai mult, depinzând de tema la care lucra sau de termenul de predare pe care îl avea.

Întreaga sa activitate a însemnat ispită şi iubire, credinţă, răbdare, analiză, studiu şi cercetare.

A murit la 16 octombrie 1991, la București, lăsând în urma sa o impresionantă moştenire spirituală, ştiinţifică, clădită vreme de peste patruzeci de ani cu un inegalabil efort şi cu o putere creatoare de excepţie, devenită cu timpul din ce în ce mai valoroasă.

Prin întreaga sa operă şi activitate prof. dr. docent Leon D. Leviţchi a rămas în memoria tuturor acelora care studiază limba, cultura şi civilizaţia engleză şi nu numai, ca un creator al anglisticii din România, ale cărui contribuţii se înscriu în istoria culturii româneşti contemporane.

În anul centenarului naşterii profesorului de limbă și literatură engleză Leon D. Levițchi, la 30 martie 2018, Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universităţii din București, The British Council, Institutului Cultural Român și Uniunii Scriitorilor din România, au publicat volumul online ”Inimi ruginite” (piesă în 4 acte și 1 tablou), ediție facsimil în trei volume, Leon Levițchi–Archive (LLA), editat de C. George Sandulescu și Lidia Vianu, care poate fi consultat și descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro//lla-9-inimi-ruginite.html.

de Răzvan Moceanu - RADOR