ILUSTRATE DIN CUBA: Celina González – 2

Potrivit specialiştilor, cu această compoziţie, „Que Viva Changó”, Celina González şi Reutilio Domínguez au anulat distanţa care separa muzica populară cunoscută ca muzică guajira sau campesina de cultura de origine africană, stabilind o nouă relaţie în care se păstrau metrica strofei tradiţionale (décima) şi ritmul genului punto guajiro (numit şi punto cubano), dar se introduceau versuri care vorbeau despre zeităţile afro-cubaneze şi despre legendele lor. Această piesă muzicală a fost prima pe care cuplul Celina şi Reutilio a înregistrat-o şi care a devenit un adevărat imn în Cuba şi în multe ţări din America Latină. Modul lor de a combina tradiţionala strofă de zece versuri octosilabice cu teme legate de trecutul african a fost foarte bine primit de public, iar cuplul a început să realizeze o serie de compoziţii legate de acest subiect, precum: „A la Reina del Mar” (Reginei Mării), El hijo de Eleguá” (Fiul lui Eleguá), „A la Caridad del Cobre” (Fecioarei Carităţii din El Cobre) şi altele.

* * *

În anii '50 ai secolului trecut, duetul format din Celina şi Reutilio ajunge la New York. Melodiile lor încep să devină tot mai cunoscute în ţări precum Columbia, Venezuela şi Republica Dominicană. Faima internaţională a Celinei González şi a lui Reutilio Domínguez creşte, iar în Cuba creativitatea lor îşi continuă cursul.

* * *

Pe lângă propriile compoziţii, duetul Celina şi Reutilio înregistrează şi cântece ale altor autori, cântă în emisiuni radiofonice dedicate muzicii guajira, apar la televiziune şi urcă pe scenele marilor cabarete din capitală, cum ar fi de exemplu legendarul Tropicana, alături de personalităţi celebre precum Nat King Cole şi Pedro Vargas. Realizează, de asemenea, o mare varietate de jingle-uri pentru radio, ba chiar au jucat şi în două filme de lung metraj: „Rincón Criollo” şi „Bella la Salvaje”. Astfel, nimeni nu s-a aşteptat la ceea ce urma să se întâmple.

În anul 1964, Celina González şi Reutilio Domínguez îşi surprind publicul cu o veste: aceea că au decis să se despartă atât în viaţa personală, cât şi în cea artistică. Pentru Celina începe în felul acesta o carieră solo, care va însemna mulţi ani plini de succes.

* * *

În anul 1980 se deschide o nouă etapă în viața Celinei González. Ea se alătură fiului ei, afirmându-se împreună în cadrul emisiunii de televiziune dedicate muzicii populare, Palmas y Cañas. Bucurându-se de sprijinul grupului muzical al acestei emisiuni, noua formulă Celina González şi Lázaro Reutilio nu mai era un simplu duo, ci un ansamblu modern de muzică guajira şi son montuno, în care ei erau vocile principale.

În 1984, noul duet merge la Bogota şi la festivalul anual de la Cali dând ulterior, an de an, spectacole în principalele oraşe din Columbia.

* * *

Celina González a fost aclamată pe multe scene din întreaga lume. A cântat în Ecuador, Argentina, Mexic, Venezuela, Spania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Grecia, Franţa şi Suedia, obţinând un mare succes cu melodiile sale emblematice: „Yo soy el punto cubano” şi „A Santa Bárbara”, considerate adevărate imnuri în peisajul muzical cubanez şi preluate astăzi de tineri artişti care îi duc mai departe moştenirea.

* * *

Există cântece care se impregnează în memoria colectivă împreună cu interpretul lor, creând o legendă care rămâne pentru totdeauna. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Celinei González cu cele două melodii: „Yo soy el punto cubano” şi „A Santa Bárbara” („Que Viva Changó”). Succesul enorm obţinut de Celina González ca interpretă şi compozitoare se datorează fundamental loialităţii neclintite faţă de originile sale populare. Aşa a devenit regina muzicii „campesina”, regina genului punto cubano, expresie poetică şi muzicală înrădăcinată în identitatea naţională cubaneză şi declarată Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanităţii de către UNESCO în anul 2017.

* * *

Celina González a înregistrat în anul 1999 albumul „50 años como una reina” (50 de ani ca o regină), nominalizat în 2001 la premiile Grammy Latino. În 2002 Celina González a primit Premiul Naţional de Muzică, iar doi ani mai târziu i s-a acordat Premiul de Onoare la Cubadisco, cel mai important eveniment al industriei cubaneze de înregistrări muzicale organizat anual pe această insulă din Caraibe.

Cariera sa artistică a fost însoţită de o amplă discografie, în care se remarcă „Fiesta Guajira”, „Flores para tu altar”, „A Santa Bárbara”, „Guajiro del monte”.

* * *

Cântăreața Celina González, regina muzicii „campesina” din Cuba şi una dintre cele mai îndrăgite voci ale acesteia, a murit la 4 februarie 2015, în vârstă de 86 de ani, după o boală îndelungată care a ţinut-o ani de zile departe de publicul care a ovaţionat-o pe diferite scene din întreaga lume.

În acelaşi an, 2015, de Ziua Culturii Cubaneze, care se sărbătoreşte la 20 octombrie, sculptura Celinei González s-a alăturat altora ce înfăţişează importante personalităţi ale muzicii cubaneze, în celebrul Muzeu de Ceară din oraşul Bayamo.

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)