Auzi cum vorbesc copacii?

În 2018, la Editura Publica apărea în
traducerea românească a Danei Gheorghe o carte recomandată copiilor curioşi de
peste 6 ani –părinţilor şi bunicilor deopotrivă. Cartea scrisă de Peter
Wohlleben se numeşte în traducere: „Auzi cum vorbesc copacii?” și are ca
subtitlu ”o drumeție scurtă în inima pădurii”. Autorul, născut în 1964 a
studiat și practicat silvicultura în Germania și de la un moment dat a devenit conștient și interesat de ecologia pădurilor.
Scrierile sale au apărut firesc, ca
urmare a conferințelor pe care le-a ținut în toată lumea, vorbind despre
comunicarea omului cu natura.

Cartea aceasta este una care îmbină
informația științifică cu o mulțime de fotografii atrăgătoare și desene
atractive, toate de exemplificare a vastei teme propuse. Nicio pagină nu
seamănă cu alta, iar titlurile capitolelor sunt tentante. ”Cum funcționează un
copac”, apoi ”Viața de familie în pădure”, ”Pădurea și noi”, ”Copacii și
animalele de la oraș” sunt câteva dintre titlurile din sumarul cărții.
Subtitlurile sunt și ele fascinante pentru că subliniază asemănarea dintre
copac și om. Spre exemplu, la capitolul intitulat: ”Fiecare copac este diferit”
se pun patru întrebări semnificative: De
cine se tem copacii?, Există copaci singuratici?, Există copaci curajoși?, Ce
copaci doboară recorduri?

În paginile cărții, care se parcurg cu
mare plăcere pentru că sunt foarte vibrate apar destul de des provocări sub
îndemnul „experimentează” sau ”încearcă
și tu!”. Nu de puține ori, alături de texte aflăm întrebări adresate cititorului
care să-i permită micului lector să-și însușească pe neobservate, cele citite.

Cartea este prețioasă pentru că atinge tot
felul de paliere ale comunicării; comunicarea dintre copaci, cea dintre copaci
și animale, deasupra pământului și sub pământ. Copiii sunt invitați să vadă
pădurea ca o clasă de școală. În capitolul ”Ce învață puieții la școală?”
similitudinile cu viața elevilor sunt izbitoare: copacii merg la aceeași
școală, puieții învață la umbra mamelor cum să crească mari, pentru ca în final
să descoperim cu toții că școala copacilor durează cu mult mai mult decât
școala copiilor noștri, 200 sau chiar 300 de ani.

Sigur, dincolo de lectură, copiii sunt invitați să meargă pe stradă uitându-se cu atenție de jur împrejur și eventual, chiar în pădure cu cineva experimentat, cu care să pătrundă tainele acestui surprinzător mediu. Cu hârtie, lupă și o sită sunt invitați să descopere, diferitele tipuri de coajă de copac, să vadă rășina și chiar să o folosească, să asculte zgomotele și cântecele pădurii.

Cartea aceasta este cu adevărat o comoară
pentru toți cititorii, mari sau mici, căci dincolo de povești se descoperă o
realitate pe care ajungi, cu fiecare pagină parcursă să o cunoști și să o
iubești.

Roxana Păsculescu