”Augustin Costinescu, Bucuria de a dărui artă (pictură și desen)” se numește unul dintre cele mai recente albume la care s-a lucrat sub auspiciile Institutului Cultural Român. Capitole diverse se succed în paginile albumului pentru a concretiza personalitatea creației lui Augustin Costinescu. Despre artistul ”solar” scrie graficianul Valentin Tănase, despre originea frumosului în pictura artistului, își pune întrebări, criticul de artă Ana Amelia Dincă. Lor li se adaugă Neculai Călugăriță care subliniază ”irezistibila patimă” a desenului, subsemnata cu tema arlechinilor în opera lui Augustin Costinescu, apoi, Geta Deleanu, Victoria Anghelescu au texte consistente și valoroase. Sigur, albumul se încheie cu o antologie de texte critice care completează informația vizuală abundentă și interesantă în cele circa 200 de pagini pe care le are lucrarea tipografică.

Iată un fragment semnificativ din textul dedicat arlechinilor și colombinelor, un subiect recurent în creația lui Augustin Costinescu, care m-a preocupat la un moment dat:

” Personajul feminin atât de drag, prin forme și înțelesuri, pictorului Augustin Costinescu ar fi putut fi la fel de bine reprezentat ca sibilă ori preoteasă antică; frumusețea și importanța nu i-ar fi fost nicidecum știrbită femeii, prețioasă dătătoare de viață, și de milenii, muză; creatorul însă, a găsit de cuviință să-i găsească enigmaticei femei o altă cale de a străbate timpul și spațiile. În arta lui Augustin Costinescu, femeia-i precum colombina, partenera de scenă și viață a arlechinului, la fel de vioi -năstrușnică, și la fel de profundă.

Și ea și el, pestriți, înveșmântați în haine exagerat de colorate au căpătat încă, de la începutul carierei pictorului Augustin Costinescu, un loc de cinste în galeria subiectelor abordate de acesta. Cromatica exaltată pe care o iubește și o întrebuințează artistul își găsește cum nu se poate de firesc astfel, prin alegerea acestui subiect, o poveste excepțională; perechea formidabilă a colombinei cu arlechinul devenea pentru artist, încă din anii tinereții sale, nu doar un banal motiv pictural, configurat în varii și strălucitoare compoziții, ci mai ales, un serios pretext de meditație.”

Roxana Păsculescu