Gândit iniţial de Ivan Goff ca o serie cu
personaje feminine demne de mişcarea „girl
power”, apoi revigorat în 2000 şi 2003 de Joseph
McGinty Nichol în două producţii care făceau valuri, iat-o acum pe Elizabeth
Banks la cârma scriptului şi filmului care îşi doreşte resuscitarea acestei
francize.

Aşa că scenariul
virează mai degrabă în zona action movie cu ceva accente de comedie, actriţele
din rolurile principale având o chimie considerabilă: Kristin Stewart se
reinventează încă o dată în Sabina Wilson cea băieţoasă, abilă şi puternică,
Ella Balinska este fosta agentă MI6 migrată cu tot cu know-how-ul de spion în
zona privată, iar Naomi Scott este convingătoare în rolul cercetătoarei
sclipitoare dar naive şi încrezătoare.

Patrick Stewart
pare într-o formă care aproape îi neagă cei 79 de ani şi il întruchipează pe
Bosley-ul primordial, în vreme ce Elizabeth Banks este un alt Bosley- acesta
nefiind un nume ci o poziţie în ierarhia firmei Townsend devenită acum globală,
în timp ce Charlie îşi păstrează incognito-ul rămânând doar o voce.

Plin de scene de
urmărire şi combat bine susţinute, filmul are destulă acţiune cât să-i
mulţumească pe iubitorii genului, scenariului lipsindu-i însă un punct focal,
predictibilitatea răpindu-i din valoare.

Cu ceva comic de
situaţie şi de limbaj grefat pe acţiunea clasică în care o organizaţie are o
„cârtiţă” pe care trebuie să o detecteze, filmul este o încercare de a mişca
franciza foarte profitabilă de-a lungul vremii, din punctul în care a rămas pe
când îngerii erau Cameron Diaz, Drew Barrymore şi Lucy Liu, scenariul nefiind
însă capabil să susţină întru totul acest deziderat. Cu toate acestea filmul
este un action light cu fete frumoase şi puternice – capabile să îţi ranforseze
părerea că având o motivaţie corespunzătoare, sexul îndeobşte numit „slab” – nu
mai este chiar aşa, căci fetele domină peisajul şi fac personajele masculine să
pară nişte caricaturi.

O menţiune
specială pentru fermecătorul Sam Claflin în rolul investitorului simplut şi
fără scrupule care crede că banul este totul- şi pentru Djimon Hounsou, un
Edgar Bosley care ne demonstrează a poţi fi mare şi într-un rol mic.

Memorabil rămâne
însă slalomul pe care acţiunea îl face prin capitalele europene cu imagini
minunate şi surprinzătoare susţinute perfect de coloana sonoră originală pe
care găsim nume precum Ariana Grande, Miley Cyrus, Lana Del Rey, Donna Summer,
Chaka Khan şi Nicky Minaj.

Finalul într-o
energie benignă ne reconectează cu personaje mai vechi ale francizei şi lăsa
impresia că ar mai putea urma ceva, aşa că vă recomand să rămâneţi până la
sfârşitul genericului ca să aflaţi ceea ce nu vă dezvălui acum.