CHRONIC- dramă răscolitoare despre bolnavi în faze terminale - de Michaela Platon

Vă avertizez încă de la început că  acesta nu este un film pe care să doreşti să-l vezi dacă ai (sau ai avut) pe cineva apropiat bolnav într-o fază terminală! Cu atât mai mult în aceste zile în care te întrebi: oare până la cât ştie moartea să numere?

Regizorul mexican Michel Franco mi-a atras atenţia acum 6 ani când a primit premiul Un Certain Regard la Cannes pentru Despues de Lucia, iar Tim Roth era  preşedintele juriului acelei ediții. Poate atunci au avut loc schimburi de amabilităţi între actor şi tânărul cineast, care au dus după trei ani la materializarea acestei pelicule ce are darul de a te problematiza major.

Filmul focusează pe istoriile a trei cazuri de pacienţi aflaţi „pe ultima sută de metri”, felul în care regizorul alege să o facă fiind plin de conotații înșelătoare. Persoana care oferă servicii de asistenţă medicală la domiciliu este interpretată de către Tim Roth, iar modul de a petrece ultimele clipe alături de pacienții lui (râzând cu ei, dormind cu ei, citindu-le, ajutându-i să se deplaseze sau facând activități intime care privesc igiena corporală) te face să îl admiri, dar şi să îl bănuieşti de alte deviaţii. În plus, asistentul intră într-un mod insidios și invaziv în viaţa pacientului, vrea să afle cât mai multe despre cel pe care-l îngrijeşte. Ori,  se ştie că excesul de bunătate reprezintă o forma de putere , atunci când  atenția excesivă  poate aluneca într-o formă de abuz. Iar tu ca spectator începi să ai îndoieli în ceea ce priveşte acţiunile bunului samaritean, întrebându-te dacă e ceva ascuns și malefic în acea relație,  sau dacă nu e, și – sugestionată de scepticism si tipare anormale, mintea îți joacă feste!

Cât despre utanasiere, ea va mai naşte multe discuţii, iar legalizarea ei ar putea  face ca acest fenomen să nu mai poată fi controlat şi aducând modificări profunde în atitudinile sociale faţă de boală, infirmităţi, moarte, vârsta înaintată, dar mai ales în ceea ce privește rolul profesiei medicale. Iar un pas obligatoriu până la a se ajunge la eutanasie este îngrijirea paleativă, dovedit fiind că uşurarea durerii sau suprimarea ei au schimbat dorinţa de a muri într-una de a supraviețui.

Subiectul acestui script este abordat cu atenție și demnitate, aşa cum şi pacienţii terminali ar trebui să fie trataţi în spitale sau familii.

Personal am trecut prin aşa ceva, în cauză fiind un cățel iubit cu numele căluţului crescut de indienii Nez Perce, după ce au încrucişat rasa adusă de conchistadori - Apaloosa. Şi dacă pentru un căţeluş treci prin atâtea stări, îmi imaginez care sunt implicaţiile când iei o aşa decizie pentru o fiinţă umană dragă.

Nu vreau să vă stric cheful de a vedea filmul, dar vă sfătuiesc să o faceți când vă veţi simţi în stare, căci nu este unul care poate fi văzut fără urmări.

Și ar fi bine să vă bucuraţi de jocul exepțional lui Tim Roth, care poate fi omenos, obsesiv, sincer, enigmatic si foarte diferit de acel „detector” uman de minciuni care este în seria „Lie to Me”!

Regizor: Michel Franco

Scenariu: Michel Franco

Cu: Bitsie Tulloch, Tim Roth, Tate Ellington, David Dastmalchian, Claire van der Boom, Maribeth Monroe, Sarah Sutherland