O expoziție de grup are mari șanse de a-i familiariza pe cei mai mulți dintre noi, cu arta. O expoziție care adună un număr de artiști și zeci de piese de artă devine un bun prilej de parcurgere de tehnici și de preumblare vizuală prin maniere diverse de a asocia materiale, culori și forme. Literalmente, o astfel de expoziție poate juca un rol educativ cu mult mai mare decât cel care îndeobște îi este dat unui astfel de eveniment. O expoziție de grup deschide ochii vizitatorilor în egală măsură asupra unor lucrări mai noi ori mai vechi, adeseori poate prea expuse sau dimpotrivă scoase aproape prăfuite, din vreun colț de atelier. Rolul obiectelor expuse este însă același: să bucure sufletul, să determine comparații, să lumineze trăiri, să pună în cumpănă tradiția.

La Galeria Orizont, ”Salonul Interferențe 2017” din martie a.c. este o astfel de propunere vizuală. În spațiul expozițional: tapiseria, imprimeurile textile și designul vestimentar încearcă să dialogheze cu publicul. Provocarea este deopotrivă vizuală ca și tactilă. Nu știu în ce măsură, cei care se opresc în stația de autobuz din fața galeriei realizează ce gură de oxigen oferă aceasta; în chiar centrul de poluare auditivă și vizuală al Capitalei, spațiul expozițional oferă oaza de ”liniște” necesară pentru o ”recalibrare” energetică. Suntem însă conștienți de valoarea acestui loc care vine generos în întâmpinarea noastră cu încărcătura sa de frumos? cu ambientul său atât de fermecător?

Mă îndoiesc serios și nu pentru că aș fi vreo pesimistă incurabilă.

Cei mai mulți dintre oameni cred că este nevoie de o pregătire în prealabil, că trebuie cursuri și îndrumare specială pentru a parcurge o simeză, neînțelegând că însuși privitul îți conferă punctul de plecare necesar în a avea o părere și mai apoi, chiar o opinie.

O astfel de expoziție generoasă se dovedește a fi –”Salonul Interferențe 2017”. Într-un spațiu restrâns, artistul și curatorul Dan Liviu Roșeanu a adunat un număr de creatori care prin lucrările expuse susțin tacit, un complex dialog despre preocupările acestora, mai vechi ori mai noi. Întrebările apar diverse ca urmare a privitului și le poate pune de fapt, oricine: figurativul domină abstractul?, tehnicile tradiționale sunt încă în vogă?, suntem în realitate ori în metafizică?

Dacă vrem cu adevărat răspunsuri, revenim în spațiul expozițional de câte ori este nevoie.

Categoric, o expoziție de artă este un spațiu esențial, deopotrivă educativ ca și cultural.

dr. Roxana Păsculescu, critic de artă