Essentialia ÎMPĂRAT, VOIEVOD, PREȘEDINTE

Substantivul împărat și derivatele sale se bucură, în „Dicționarul” de la 1934 al lui Sextil Pușcariu, de articole foarte întinse. Noi reținem etimologia termenului, care este evident, latină, de la imperātor-imperatōris, însemnând „suveran absolut al unui Imperiu sau al unei țări”. I se mai spunea chezar. Amintim de „Istoria celor 12 chezari sau cezari” a lui Suetonius. Nicoale Iorga spunea, cităm, că „Roma ne-a adus forma suveranității ca împărăție” Citat închis.
Voievod are etimon slav, din vojevoda, un compus din voi, care înseamnă „război” (romanul lui Tolstoi se numește „Voina i mir”, „Război și pace”), și din voda, cu sensul de „care conduce”. Substantivul voievod a circulat în bulgară, sârbă, croată, poloneză și neogreacă, și, desigur, în română. Forma abreviată a lui voievod, în română, este vodă: Ștefan Vodă, Cuza Vodă.
Sensurile cuvântului voievod se distribuie și laic, și religios: „domn, principe, comandant de oști, șef militar”, dar și „căpetenie a cetelor de îngeri”, precum arhanghelii Mihail și Gavril.
Termenul actual, într-o republică, pentru cea mai înaltă funcție în stat este președinte, un împrumut savant din latină, de la praesidens-praesidentis, pe filieră franceză, de la président. În latină, praesīdeo-praesidēre este alcătuit din prepoziția prae și verbul sedeo, sedēre și înseamnă „a fi în frunte, a prezida, a guverna, a comanda”. Președinte este, însă, și acela care conduce o instituție, o adunare etc.
Ei bine, la noi, dar și prin alte zări ale lumii, mulți vor să fie președinți: de asociații, de scară de bloc, de ședință, de uniuni, de comitete și comiții, ca să ne amintim de Trahanache al lui Caragiale. Dar sunt oare toți chemați să ocupe această funcție? Întrebare retorică, desigur.