Furtul secolului! de Dan Manolache

“Fondul român de aur ce se găseste la Moscova este declarat intangibil pentru oligarhia română. Guvernul sovietic işi asumă răspunderea de a conserva acest fond şi de a-l remite în mâinile poporului roman”.

            Aşa suna Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului semnată în 13/26 ianuarie 1918, între alţii, de Lenin şi Troţki. O hotarâre prin care era confiscat nu numai „fondul român de aur” ci şi alte valori ce compuneau tezaurul pe care, cu bună credinţă, România, ameninţată de acupaţia Puterilor Centrale, crezuse că-l pune la adăpost într-o ţară aliată.

             A trecut o sută de ani! În Romania s-au succedat guverne democratice sau autoritare, am intrat apoi în orbita sovietică din care ne-am desprins în 1989…..

             În URSS s-au instalat pe rând, teroarea lui Stalin, dezgheţul lui Hrusciov, stagnarea lui Brejnev, glasnostul şi perestroika emblematice pentru epoca Gorbaciov. A apărut, ca stat succesoral, Federaţia Rusă cu ale sale aspiraţii către democraţie…..

            Constatăm însă că un popor român pe placul conducătorilor de la Kremlin încă nu a apărut. Pe cale de consecinţă, tezaurul românesc rămâne “conservat”, adică furat iar “remiterea în mâinile poporului român” o minciună ce implineşte….un secol.

           Încercări de recuperare au fost. S-au şi obţinut unele rezultate. In 1935 şi 1936 s-au intors documente istorice şi opere de artă, iar in 1956 alte valori inestimabile ale culturii noastre între care tablourile lui Grigorescu şi Cloşca cu puii de aur. Tezaurul Bancii Naţionale precum şi alte importante valori, bijuteriile Regei Maria de pildă, nu.

        În septembrie 1965, în vizită la Moscova, o delegaţie romanească “de partid şi de stat” din care făceau parte Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer şi Alexandru Bârlădeanu, a “ridicat problema tezaurului”. Leonid Brejnev a răspuns intr-un limbaj specific…”noi am cântărit multilateral….şi considerăm că restituirea unor lucruri……care se referă la o perioadă când exista o vrajbă între ţările respective nu ar corespunde interesului prieteniei noastre şi colaborării dintre noi. Considerăm că această problemă trebuie închisă şi să nu mai vorbim de ea.”

        Chiar aşa? Nici măcar să nu mai vorbim despre 93, 36 tone de aur?

        De vorbit s-a mai vorbit şi se vorbeste încă,  în comisia de istorici români și ruși constituită ca să…. studieze chestiunea. Fără rezultat însă. Anii trec şi se pare că vechile reflexe rămân neschimbate în noua democraţie din Est.

         Poate ar fi bine să învăţăm puţină rusă. Aşadar ……. (Золотая davaitze НАСА) Davaiţe naşa zolota!