Gaudeamus - Atenție la cine ne pregătește copiii pentru examene

Cînd școlarul român dă examene, mai nou,  profesorul examinator își notează „perlele” din textele pe care le corectează și le încredințează presei, pe surse. Unele dintre aceste „perle” sînt de un umor formidabil și nu din categoria celui involuntar, al gogomăniilor pe care le mai scriu elevii în lucrările lor. Or, dacă aș fi profesor examinator, aș fi curios să aflu după aceea cine sînt elevii care la un examen, chestie stresantă, nu-și pierd simțul umorului.

 În privința umorului involuntar, din care se nasc cele mai multe dintre aceste așa-zise perle, profesorii care și le notează și apoi le încredințează amicilor din presă ar trebui să cugete că în spatele aiurelilor pe care le scrie elevul se află un profesor. Așa că atunci cînd face haz de prostiile pe care le scriu elevii la examene, profesorul care le corectează și le evaluează lucrările s-ar cuveni să se întrebe dacă nu cumva aceste prostii nu vin de la profesorii de la care elevii au învățat limba și literatura română.

Cînd băieții mei erau elevi la un liceu de muzică, ca să nu ajung cu ei la relații contondente, i-am dat la meditații, inclusiv la română, pentru Bac. Totuși ca să nu-i dau pe mîna oricui, mă duceam mai întîi să discut cu eventualul meditator. Îmi recomandase cineva o doamnă de română și mă duc la ea, senin. Femeia îmi spune că meditații ei erau cu mult înainte de băiatul meu, fiindcă îi învățase pînă atunci diverse chestii pentru care, ca să le învețe și el, ea ar fi trebuit să facă ore separate cu băiatul meu.

 Mi-a cam sărit țandăra. Băiatul meu știa carte, chiar dacă urma un liceu de muzică! (Una dintre prejudecățile meditatorilor e că elevii de la licee de muzică sînt șterși pe creier la capitolul cultură generală!) După care încep s-o întreb și eu pe doamna meditatoare ce făcea ea ea cu elevii pe care-i învăța ce-i învăța. Cînd am auzit-o, să cad pe jos. Meditatoarea pregătea  metodic tineri roboți pentru examene, garantîndu-le părinților că progeniturile lor vor lua Bacul sau că vor reuși la facultate. Și avea un procentaj de reușite care ți-ar fi luat piuitul. Adică pedagogie știa, dar pentru ea literatura română era ca lecția pe cadavru pentru mediciniști. Așa că m-am dus la o profesoară care nu garanta nimic, dar din punctul meu de vedere părea normală. Ea n-a făcut altceva decît să-mi stîrnească fiul să-și aducă aminte de cărțile pe care le citise și să le citească pe cele pe care nu le știa. Plus partea de gramatică, adusă la zi. Doamna în chestie arăta și bine, ceea ce pentru fiul meu adolescent a fost un motiv suplimentar să-și bage în cap ce-i spunea ea și să citească și cărțile pe care i le recomanda.

Cristian Teodorescu