Gaudeamus - Cine a fost de fapt Candiano-Popescu

Nici azi nu se știe prea bine cum au stat lucrurile cu Republica de la Ploiești a lui Candiano-Popescu. Cît de întinsă a fost conspirația lui republicană? Și ce rol a avut el de fapt în toată această afacere?

Cînd s-a pus în fruntea încercării de a-l detrona pe regele Carol I, Candiano era căpitan de artilerie. A murit general al armatei Române, după un parcurs picaresc în viață. Arestat pentru sedițiune și asta nu numai în România, ci și în Ungaria, după ce a scăpat, suspect de repede, de acuzațiile că a făcut și a dres împotriva orînduirii, cînd cu Republica sa, Candiano-Popescu și-a încercat norocul în avocatură și gazetărie. A scris versuri și a lăsat un volum de memorii.

După povestea cu republica lui eșuată , Candiano n-a fost degradat, a plecat din armată vrînd să-și facă o carieră în civilie. N-a reușit. A fost mobilizat cînd a început Războiul de Independență. Declarat erou al războiului, Candiano-Popescu se vede cu pieptul plin de decorații și nu mult după aceea, ajunge în poziția de adjutant al regelui pe care încercase să-l detroneze.

Personajul făcuse parte și din conspirația care l-a dat jos de pe tron pe Cuza și se pare că asta i-a făcut pe fondatorii Partidului Liberal să-l ia între ei în grupul lor de inițiativă. Asta deși îl calomniase intens în ziarele sale pe Kogălniceanu, unul dintre părinții acestui partid și care dezavuase lovitura de stat căreia îi căzuse vodă Cuza victimă. Cînd Candiano a fost numit adjutant al regelui, Mihai Eminescu i-a tîrnuit pe liberali în Timpul cu acuzația, cît se putea de justificată, că lîngă rege fusese adus un ofițer care încercase să doboare monarhia cu republica lui de la Ploiești. Dar nu liberalii fuseseră cei care-l aduseseră la putere pe prințul Carol? Ce știau ei despre Candiano-Popescu și nu știa opinia publică?

În Boborul, Caragiale dă de înțeles că republica lui Candiano-Popescu nu fusese decît un imens caraghioslîc politic, soldat la Ploiești cu chefuri și beții publice ale comilitonilor președintelui de o zi.

Mai nou însă se spune că rețeaua republicană ar fi fost mult mai mare și că, de fapt, Candiano-Popescu ar fi zăpăcit momentul declanșării loviturii de stat, de acord fiind cu monarhiștii. Asta le-ar fi dat timp autorităților să lichideze republica și să-i facă pe ceilalți conjurați să se astîmpere.Poate că așa au stat lucrurile și că vajnicul căpitan de artilerie era, în realitate omul monarhiei, care-i făcuse cu viclenie pe republicani să-l pună în fruntea lor, ca ofițer revoltat de domnul străin ce părea. La timpul potrivit nu s-a găsit nimeni care să se întrebe ce hram purta Candiano-Popescu. Era un monarhist vosit în republican sau un republican care devenise un fidel al monarhiei? Cred că la fel ca în cazul asasinării lui Barbu Catargiu pe dealul Mitropoliei, nu vom afla niciodată.

Cristian Teodorescu