Gaudeamus - Copil de șase ani: „Mama, e imposibil!”

Ne obișnuim, de parcă asta ar fi soarta României, cu realitatea oribilă că atunci cînd începe anul școlar manualele lipsesc de pe băncile elevilor. Am auzit o tînără mamă, în vîrstă de cel mult 30 de ani, cum îi explica fiicei sale din clasa întîi, că trebuie să mai aibă răbdare pînă cînd vor veni manualele. Se dăduseră jos dintr-un tramvai la stația Lujerul, iar fata părea să-și citeze învățătoarea: „Mama, nu se poate, e imposibil!” Părea mîndră de acest imposibil pe care i l-a tot repetat maică-si cît am mers în spatele lor, ca să ascult ce-și spuneau. Femeia i-a spus la un moment dat că asta e România. Presupun că fata mai auzise această concluzie din discuțiile din casă, încît a aprobat-o: „Da mama. Dar e imposibil?!”

Pe vremea cînd copiii mei erau mici – asta se întîmpla pe vremea lui Ceaușescu – Petre, cel mai mare, cînd se stingea lumina în cartier, ne spunea calm că o să aprindă cînd începe Ghemosul. Ăsta era numele pe care-l dăduse Telejurnalului de seară, din cauza imaginii care preceda Telejurnalul. Petre aștepta Ghemosul, fiindcă, dacă mergea lumina, puteam schimba canalul la bulgari unde se dădeau desene animate, „Leka noștița”

Acum nu-i mai putem aștepta pe bulgari să ne plîngă de milă din cauza lui „Ceaușescu, banditeli!” și cu atît mai puțin să editeze manuale în locul nostru, ca să aibă și copiii din România după ce învăța carte.

Ați văzut vreun ministru al Educației de la noi care să-și dea demisia din cauză că la începutul anului școlar copiii noștri n-aveau manuale? Nu! Iar chestia asta în loc să fie considerată un uriaș delict de incompetență, a devenit o explicație de tip „greaua moștenire”. Or, după părerea mea, dacă ministrul de resort nu e în stare ca la începutul anului școlar să-l facă pe dracul în patru încît elevii să aibă manuale pe bancă, ministrul ar trebui să demisioneze, nu să-și descopere justificări. Ce-i aia că putem sta liniștiți, fiindcă manualele vor apărea cît de curînd, peste cîteva luni? Sau mai rău, din cauza concurenței între mai multe manuale și între mai multe edituri care le licitează, ministerul Educației nu e în stare să se descurce la timp între contestații, încît să nu încalce legea. Dar dacă, din motive de „para îndărăt” și din cauză în minister există persoane care au diverse interese în aceste licitații, problema nu e apariția la timp a manualelor, ci să cîștige cine trebuie? N-ar fi trebuit oare ca pînă acum vreunul dintre multele parchete autohtone să se sesizeze din oficiu pentru a pune capăt acestei oribilități? Asta fără a mai lua în calcul serviciile noastre secrete pentru care apărarea patriei ar trebui să înceapă de la apariția la timp a manualelor școlare.

Cristian Teodorescu