Gaudeamus - Iobăgia politică la români

Măcar de ziua copilului ar fi bine să încetăm cu mirarea ipocrită că lectura de plăcere nu le mai surîde copiilor noștri! Cînd adulții recunosc în sondaje de opinie că nici ei nu se omoară cu cititul și din bilanțurile anuale ale editurilor din România reiese că piața noastră de carte se tot subțiază, de ce mai facem pe mirații că nici copiilor nu le arde de citit?

Căci dacă și-ar vedea părinții că se bucură că și-au luat o carte și că vor să aibă cît mai des parte de bucuria asta, măcar din curiozitate copiii s-ar apuca să răsfoiască cel puțin cărțile de care se lasă încîntați aparținătorii lor. Or, nu e cazul. Ba chiar, dacă în casă nu sînt aduse cărți, nu le poți cere copiilor să le placă lectura cînd le lipsește obiectul ei.

În Moromeții, dacă mai țineți minte, în afară de lectura ziarului în Poiana lui Iocan, țăranii din Siliștea-Gumești mai citeau și altceva, basme și alte alea, despre care discutau apoi între ei, stîrnind astfel curiozitatea copiilor. Să știi să citești și să o și faci însemna un prilej de mîndrie pentru țăranii lui Preda, chiar dacă între cele două războaie mondiale era plină țara de analfabeți, din motive economice, în pofida faptului că primele patru clase erau obligatorii.

Nici în timpul comunismului lucrurile nu stăteau mult mai bine, doar că atunci copiii care nu mergeau la școală, încît firește că nu știau să scrie și să citească, erau trecuți dintr-o clasă în alta, pînă într-a opta. Iar majoritatea acestor fals alfabetizați, oameni care trăiesc de azi pe mîine, nu-și trimit nici ei copiii la școală, fiindcă „se pot descurca și fără carte”.

Efectele deja se văd, dar în anii următori ele vor deveni dezastruoase, căci asistații social de azi pregătesc noi generații de asistați sau de necalificați a căror muncă nu va însemna mare lucru, încît România ar putea ajunge o țară europeană de mîna a doua în privința pregătirii, cu devastatoare consecințe la veniturile statului.

Pentru politicianul român de azi pare să fie mai important ca asistații social să rămînă în această condiție, pentru a le stoarce voturile, decît să facă o strategie națională, pe deasupra partidelor, pentru termina cu analfabetismul din țara noastră. La ora asta în România asistăm la apariția unei noi categorii de iobagi politici care depind de primarul din comună, care la rîndul lui depinde de instrucțiunile primite de la centru, ca adunător de voturi pentru partid din partea asistaților  social care depind de pixul lui. Pentru politicianul de la centru, despre care s-ar presupune că are ceva mai multă minte decît arendașii locali ai voturilor, faptul că analfabetismul asistaților social se perpetuează și la copiii lor nu e decît un motiv de satisfacție. Căci voturile părinților iobagi politic vor fi continuate de copiii lor neștiutori de carte atunci cînd vor căpăta dreptul de vot.

Cristian Teodorescu