Gaudeamus - La ce folosesc intelectualii în politică (2)

Chiar dacă intelectualii publici de la noi au avut, în ultimii ani, mai mult de pierdut decît de cîștigat de pe urma intrării în politică, asta nu înseamă că trebuie descurajați să se apuce de așa ceva. Lipsa oamenilor cu idei și care să aibă o cultură generală și o coloană vertebrală solide se simte în politică. Iar asta nu numai în calitatea dezbaterilor. Se cunoaște în doctrinele debile și confundabile ale partidelor și mai ales în dezorientarea celor care ar trebui să gîndească strategic în interesul țării, dar care de-abia sînt în stare să facă strategii pentru cîștigarea alegerilor.

Cine își închipuie că intelectualii ar putea vindeca sistemul politic de corupție se înșală. Dar prezența lor în politică ar fi o premisă în acest scop, cu condiția ca din rîndurile intelectualității să nu fie selectate în partide persoane coruptibile. Întrebarea e însă dacă partidele, la felul în care funcționează astăzi, au nevoie de intelectuali incoruptibili? N-aș zice. Fiindcă ar fi respinși de mecanismul existent. Sau ar juca roluri strict decorative. De unde și reținerea tot mai mare a intelectualilor de a se băga în politică, spre deosebire de ceea ce se întîmpla în anii nouăzeci, și în stînga, și în dreapta.

Partea cu adevărat proastă e că intelectualii nu mai par atrași nici de societatea civilă, cea care ar trebui să exercite controlul asupra politicienilor în perioadele dintre alegeri. Ceva, ceva se întîmplă în ultima vreme, dar mai ales la nivel informal, încît dacă societatea civilă nu se structurează, ci rămînem cu cîteva O.N.G.-uri care nu mai par în stare să reprezinte opinia publică și să dea sens protestelor periodice de la noi, nu ne vom alege decît cu ieșiri în stradă care se pot transforma în răzmerițe, din cauza lipsei de mesaje coerente a protestelor organizate prin intermediul rețelelor de socializare.

Cristian Teodorescu