Gaudeamus - O ipoteză la 37 de ani de la neașteptata moarte a lui Marin Preda

La 16 mai 1980 s-a zvonit în București că ar fi murit Marin Preda. Romancierul n-avea decît 58 de ani. Îi apăruse de curînd romanul „Cel mai iubit dintre pămînteni”, care se bucura de un succes extraordinar. Spre seară zvonul se transformase în știre sigură.

Știam de la orele după-amiezii, de la unul dintre nepoții lui, că Marin Preda fusese găsit mort în camera sa din Palatul Mogoșoaia, care pe atunci era casă de creație pentru scriitori. În ziua aceea Preda urma să meargă la Focșani, la o întîlnire cu cititorii, împreună cu scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu. Văzînd că Preda nu mai iese din cameră, Tănăsescu s-a dus să-l trezească. L-a găsit întins pe pat, cu fața în jos. În raportul medico-legal cauza morții ar fi fost „asfixie mecanică”. Potrivit mărturiilor ulterioare, Preda băuse mult în ziua și în noaptea precedentă. Mai întîi în biroul lui de la Editura „Cartea Românească”, apoi la Mogoșoaia, unde se dusese cu un taxi.

Ipoteza că moartea romancierului n-ar fi fost cîtuși de puțin accidentală, ci că Marin Preda ar fi fost asasinat la ordin, a apărut la numai cîteva zile după aceea. Raportul medicilor legiști n-a fost dat publicității. Depozițiile martorilor, nici atît. Printre primii care au emis ipoteza că Preda ar fi fost asasinat a fost poetul Ion Caraion care pe atunci era redactor la Editura „Cartea Românească”. Mulți dintre cititorii ultimului său roman erau convinși că moartea autorului fusese pusă la cale de Securitate, cu atît mai mult cu cît publicația oficioasă a temutei instituții, revista „Săptămîna” jubilase, pe scurt, cînd a publicat știrea că autorul „Moromeților” murise.

De-abia în 1990 au apărut în presă amintiri ale martorilor și ale cunoscuților lui Marin Preda despre cele întîmplate. Unele dintre aceste amintiri se băteau cap în cap, ceea ce ar fi explicabil după trecerea a zece ani. În schimb fratele mai mic al lui Marin Preda, Alexandru, mi-a spus, cu cîțiva ani înainte de Revoluție că era sigur că „Marin” fusese ucis. N-avea nici o dovadă, dar așa simțea el. Prima soție a romancierului, Aurora Cornu, era de aceeași părere, cu deosebirea că ea ajunsese la această concluzie analizînd fotografiile făcute de legiști în camera în care a fost găsit mort Marin Preda, cu el întins pe pat. Poziția în care apărea în acele fotografii Preda i se părea „nefirească” Aurorei Cornu, cea care avusese nenumărate prilejuri să-l vadă dormind pe fostul ei soț, pe vremea cînd erau căsătoriți.

Ipoteza mea despre moartea lui Preda diferă și de cea a celor care cred în moartea sa accidentală, dar și de aceea a adepților asasinatului. N-am probe cu care s-o susțin. Dar dacă după ce i-a apărut „Cel mai iubit dintre pămînteni” Marin Preda a început să se simtă luat la ochi de Securitate? Și dacă a primit mesaje discrete, dar amenințătoare din partea Securității care se simțea rău  lovită de romanul lui, încît cu toate funcțiile sale, Marin Preda să fi început să-și facă curaj cu ajutorul alcoolului, fiindcă fusese amenințat cu o „demascare”, în spiritul vremii, de pe urma căreia și-ar fi putut pierde și funcțiile și statutul?  Căci după moartea lui Preda au început să apară despre el tot felul de zvonuri infamante, care nu păreau să pornească din lumea literară, ci erau colportate de scriitori care aveau relații contractuale cu Securitate, după cum s-a dovedit mai tîrziu.

Cristian Teodorescu