În 22 decembrie 1989 revolta de pe străzile Bucureștiului s-a întins pînă în librării. Vitrinele care erau pline cu operele conducătorului iubit și cu volume omagiale s-au golit brusc, după ce s-a aflat că Ceaușescu fugise cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central. Operațiunea scoaterii operelor tovarășului din vitrine a început la librăriile din centru.

Asta s-a întîmplat fie din inițiativa librărițelor, fie la îndemnul cetățenilor revoltați. Operele și omagiile au fost băgate la dos. Librărițele  aveau pe inventar aceste cărți de care pînă cu o zi înainte trebuiau să aibă grijă ca de ochii lor din cap și să le șteargă zilnic de praf.  O altă misie a lor era să șteargă la prima oră vitrinele de urmele scuipaților nocturni cu care opinia publică trata operele tovarășului. Așa că dincolo de frigul din case și de cozile la alimentare și măcelării, librărițele aveau temeinice motive personale să deteste cultul personalității conducătorului iubit. Așadar au golit vitrinele.

La bibliotecile publice, unde operele lui N. Ceaușescu erau de asemenea expuse în vitrine, cetățenii revoltați au luat-o înaintea bibliotecarilor, aruncînd pe trotuar cărțile acestuia și măscărindu-le în fel și chip, potrivit mîniei separate și colective a cititorilor ieșiți la revoluție.

La librăria de la Orizont,din Drumul Taberei,  cea aflată peste drum de Marele Stat Major, librărițele au scos operele lui Ceaușescu pe stradă în teancuri, fiindcă n-aveau unde să le depoziteze. Acolo, cine n-apucase să ajungă în centru s-a răfuit cu cărțile fugarului cu elicopterul. Zburau  pe bulevard pagini din cuvîntările tovarășului, mînate de vîntul care de-abia adia, în timp ce portretele sale sufereau tot soiul de pedepse ritualice ad hoc. Librărițele, altfel miloase cu cărțile, asistau cu mîinile în șolduri la pedepsele distrugătoare pe care le primeau volumele lui  N.Ceaușescu și groasele cărți de omagii care îi erau dedicate.

Cîțiva ani mai tîrziu însă, încep să se vîndă cărțile omagiale la prețuri tot mai mari, fiindcă deveniseră rarități. Librărița-șefă de la Orizont, otrăvită de această cerere, îmi spune că avusese trei Omagii în gestiune și le scosese pe toate trei din librărie, la 22 decembrie, pradă revoluționarilor, să se răcorească după toți scuipații pe care-i ștersese de pe vitrină.

Cristian Teodorescu