Gaudeamus - Revoluția lui Eisenstein și cea adevărată

„Octombrie”, filmul lui Serghei Eisenstein, a făcut mai mult pentru revoluția bolșevică din Rusia decît toată propaganda sovietică. Celebrul regizor a falsificat cu un convingător talent evenimentele, transformînd o lovitură de stat într-o uriașă mișcare de masă. Filmul lui Eisenstein a bătut pentru mulți ani viața.

Leon Troțki, strategul ocupării Palatului de iarnă de la Petersburg, recunoștea mai tîrziu cu mîndrie că dăduse o lovitură de stat și că bolșevicii au pus mîna pe putere după un plan atît de precis și de discret executat, încît în timpul evenimentelor nu s-au înregistrat „decît” cinci morți și cîțiva răniți. La Petersburg, în prima zi după marea revoluție, aproape că nu s-a știut ce se întîmpla. Astfel că Troțki se putea lăuda că bolșevicii preluaseră puterea în stat grație capacității lor de a se organiza, în pofida faptului că partidul lor nu era o forță politică avînd numeroși susținători. Că după aceea în Rusia avea să înceapă un lung și devastator război civil, asta ține de alt moment al istoriei.

„Octombrie” sau „Zece zile care au zguduit lumea”, acest film mut de o extraordinară expresivitate, spune însă cu totul altă poveste despre Revoluția din octombrie. E povestea care va fi adoptată și de Stalin, interesat să scape de concurența lui Troțki la conducerea partidului, după moartea lui Lenin. De altfel, prin introducerea cultului lui Lenin și prezentîndu-se drept singurul său adevărat continuator, Stalin a reușit să se debaraseze de toți cei care ar fi putut să-l incomodeze în obținerea rolului de unic tătuc comunist al URSS. Metodicul aparatcik, Iosif Vissarionovici, nu s-a lăsat pînă nu l-a văzut asasinat pe Troțki, deși fostul comisar al poporului și mîna dreaptă a lui Lenin în timpul revoluției se exilase, tocmai ca să să scape de neiertătoarea mînă lungă a lui Stalin.

Ca fapt divers însă Troțki n-a fost nici el vreun porumbel al păcii, cîtă vreme a avut funcții în partid, doar că, spre deosebire de Stalin, avea talent organizatoric și, mai ales, știa cu ce se mănîncă treburile armatei. Dar, tot spre deosebire de Stalin, Troțki nu se pricepea la urzeli în aparatul de partid. Sau din cauză că se credea intangibil pentru meritele lui reale în timpul războiului civil, Troțki nu și-a putut imagina că Stalin îl va putea scoate din partid. Probabil însă că nici Serghei Eisenstein nu și-a imaginat că după ce s-a aflat mulți ani în grațiile partidului și ale lui Stalin însuși pentru filmele lui, continuarea la „Octombrie” îi va fi confiscată și în mare parte distrusă, din ordinul lui Stalin, pe-ntru care revoluția era un memento de care nu mai avea chef să-și amintească.

Cristian Teodorescu