Gaudeamus - Romanciera și criminalistul

Am văzut ieri la un anticariat cîteva cărți din colecția Aventura, acelea cu un „a” pe copertă, care apăreau la Editura Tineretului prin anii șaptezeci. În interiorul a-ului erau numele autorului și titlul cărții.

Colecția aceea se bucura pe vremuri de mare trecere, chiar dacă apăreau în ea și romane tîmpite de propagandă securistico-milițienească. Cărțile costau puțin, iar cei care le adunau le înșirau pe cîte un raft al bibliotecii, la fel cum se întîmpla cu volumele din ”Biblioteca entru toți”. Mai tîrziu, colecția Aventura avea să treacă la Editura Albatros, care păstrase a-ul, pe copertă, sus în colțul din stînga, dar folosea ilustrații asemănătoare acelora din colecția Aventura din perioada interbelică.

Cărțile  cu „a” pe copertă fuseseră vîndute la anticariat de o singură persoană, care le adusese într-un sac după curățenia de Paște. Erau curioși care le cumpărau, mi-a zis anticarul, un tip de vreo 40 de ani căruia îi trecuseră prin mînă și broșurile cu „Aventurile echipajului Dox” și cărțile din prima colecție Aventura, care a existat pînă prin 1947.

Nu mai citesc decît întîmplător romane polițiste sau cu detectivi particulari. Dintre editurile importante, doar Trei mai publică sistematic literatură de aventuri. Cărți de sute de pagini scrise de autori consacrați în străinătate, care au tiraje impunătoare în țările lor de baștină. Nu știu cît de bine le merge azi autorilor români de literatură polițistă. În anii optzeci însă Rodica Ojog-Brașoveanu era campioana genului. N-avea pretenții de mare scriitoare și nu suferea dacă nu i se făceau cronici în revistele de cultură, dar era o profesionistă pe care te puteai bizui. Rodica Ojog-Brașoveanu avea însă și ea o slăbiciune. Îi plăcea să fie comparată cu Agatha Christie.

Se spune, nu știu dacă e adevărat, dar îmi place povestea, că Rodica Ojog-Brașoveanu avea un anumit cititor la a cărui părere ținea și pe care o aștepta cu inima strînsă chiar și după ce ajunsese un nume. Era faimosul criminalist Ceacanica, un tip de o inteligență uluitoare și înzestrat cu o imaginație pe măsură. Romanciera respira ușurată cînd îi apărea o carte, de-abia după ce afla că îi plăcuse lui Ceacanica.

Cristian Teodorescu