Autoarea cărții nu ne oferă un manual în care să găsim răspunsuri la întrebările pe care le avem. Ci mai curând, oferă cititorului o cheie de a înțelege emoțiile prin care trece copilul și pe care adulții ar trebui să le descifreze pentru a-l putea ulterior ajuta să și le depășească.

Cartea nu este una stufoasă și nici limbajul în care este scrisă nu este unul dificil, subliniind și pe această cale, importanța comunicării în viața de zi cu zi. Într-un prim capitol ni se explică cum procesează creierul emoțiile. De la pericolul pe care inițial, la începutul omenirii, creierul îl semnala ca acut, s-a ajuns foarte departe, pe alte planuri, cu mult mai delicate. Totuși, reacția la frică a rămas aceeași, iar reacțiile la un potențial pericol sunt firești: luptă, fugi, îngheață. În momentele în care sunt copleșiți emoțional, copiii au atitudini și vorbe negativiste. Corecta interpretare a emoțiilor ne ajută să înțelegem ce anume se petrece cu ei și să găsim soluții. Adeseori se spune că cel mic, copilul este un adult în miniatură. Dacă noi, adulții avem suferințe, atunci trebuie să înțelegem că și copiii au suferințele lor. Ideea cum că cei mici, sub atenta noastră îndrumare nu au parte de dureri ori de emoții negative, că nu au motive să se simtă rău sau prost, nu este deloc valabilă.

Autoarea insistă pe cele trei elemente care creează cadrul de evoluție al copilului: casa, școala, prietenii. Și cele trei elemente trebuie să funcționeze bine pentru starea de echilibru a copilului.

Un capitol sau mai curând, o problematică bine surprinsă în paginile cărții a fost cea în care autoarea aduce în discuție, condițiile în care creierul se poate reseta, așadar, condițiile în care se simte acut nevoia unei schimbări. Cele cinci simțuri ale copilului chiar și atunci când este supraîncărcat emoțional ne vin în ajutor. Schimbarea mediului, băutul unui pahar cu apă, modificarea mirosului din ambient, atingerea unor obiecte, toate acestea ar putea fi căi de ieșire din starea de tensiune în care se află copilul. Cei mici au nevoie de o cale de ieșire. Adultul care este în imediata lor apropiere trebuie să știe să le ofere această cale de a-și schimba starea.

Ca o concluzie, cartea încearcă să ne îndrume cum să-i învățăm pe copii să-și recapete controlul asupra emoțiilor pe care câteodată, aceștia le simt atingând cote paroxistice.

Realizatoare Roxana Păsculescu