Inspiraţie şi estetică în educaţie

În casa bunilor de Laura Hangiu şi Ana Bârcă este o carte pentru copii. Ilustrată, cu desene şi texte relativ uşor de citit, cu un glosar de final cu termeni explicaţi, cartea poate fi pacursă de copii alături de părinţi. Cele două categorii, adică părinţii şi copiii trebuie să aibe un dram de curiozitate pentru lumea satului care este de fapt şi temă şi subiect al cărţii. Editura ACS -care se ocupă primordial de restaurare şi deci, care are în viziune respectul pe care cu toţii ar trebui să-l avem pentru ceea ce a fost construit şi pictat cu secole ori doar cu ani în urmă- iată, că translează probleme grave, aflate în actualitate într-un limbaj adecvat, în lumea miraculoasă a copiilor. Colecţia se numeşte inspirat –Cartea de salvare şi, pe măsură ce parcurgem În casa bunilor, aceasta chiar aşa ceva se şi dovedeşte a fi: o lucrare care prezintă şi explică, despicând simpatic „firul în patru”, cum este lumea satului. Prin imagini şi texte, micul cititor descoperă care sunt componentele unui univers pe care probabil nu-l cunoaşte şi care nu se reduce (analizând cărţile cu care ne mai întâlnim prin librării) doar la animalele din gospodărie. Prin urmare, o bibliografie foarte interesantă din care nu lipsesc autori precum Tancred Bănăţeanu, G.M Cantacuzino şi Alexandru Tzigara Samurcaş stă la baza unei cărţi accesibile, bine venite.

Proiectul editorial are un cuprins de „orientare” prin substanţa cărţii. Dar ca aceasta să poată fi cât mai bine înţeleasă, autoarele au simţit pe bună dreptate nevoia să clarifice câţiva termeni care, din păcate sunt folosiţi nu de puţine ori, într-un mod abuziv.

Aşadar, pentru început cititorul este invitat să afle ce este „tradiţional” şi „autohton”. Apoi, se enumeră materialele întâlnite în construcţia unei case, respectiv a unei gospodării. De la acoperiş şi ziduri, la prispă şi foişor, toate aceste părţi componente ale casei sunt bine analizate, ca structură şi rol.

Foarte interesant este că, fiecare capitol se încheie cu o pagină de activităţi, care presupune lansarea către cititor a unor întrebări, care îşi aşteaptă răspunsurile. Nu de puţine ori, apare un rebus atractiv care îşi are rolul lui în procesul educativ.

Pe tot parcursul cărţii, desene simple, în alb şi negru alternează cu imagini colorate ori fotografii. Cartea este gândită să fie interesantă, atractivă pentru cei mici, dar şi pentru cei mari. Desenele realizate de mână, liber –sunt rodul observaţiei pe teren ori pe fotografiile de caz şi ele prezentate în carte. Cu delicateţe, cititorului îi este sugerată ideea de a-şi analiza propriile trăiri şi de a-şi da frâu liber unor constatări care pot căpăta câteodată de ce nu, forma unei schiţe.

Vocabularul legat de casa de la ţară se lărgeşte uşor-uşor şi parcurgerea „fenomenului” rural şi a motivelor etnografice va avea rezultate foarte bune.

Formatul agreabil al cărţii, mai degrabă mic şi deci, uşor de ţinut în mână va consolida acea apropiere pe care şi-au dorit-o deopotrivă editorii ca şi autoarele. Familiaritatea, în acest caz este esenţială. Farmecul lucrării are şi el un rol educativ major.

Prin urmare, cartea În casa bunilor are mari şanse de a-şi cuceri cu uşurinţă cititorii.

În casa bunilor este aşadar, o carte care nu plictiseşte deloc, deschizând apetitul pentru poveşti cu înţelesuri complexe, despre tradiţie şi tehnici, despre creativitate, meşteşuguri şi istorie.

Realizator Roxana Păsculescu