La 80 de ani după Coloana fără sfârşit, de Roxana Păsculescu

În cadrul evenimentelor care au fost organizate cu prilejul Colocviului Internaţional Constantin Brâncuşi (25- 28 oct. 2018), la 80 de ani de la inaugurarea monumentului de sinteză brâncuşiană de la Târgu Jiu, aici, a avut loc o dublă lansare de carte. Doina Lemny, muzeograf şi cercetător la Centrul Pompidou de la Paris a prezentat două cărţi dedicate evident operei brâncuşiene.

Prima dintre ele, intitulată simplu, dar edificator Constantin Brâncuşi (1876- 1957) este varianta în română a lucrării apărute în 2012, la Paris, în limba franceză, la Editurile Centrului Pompidou, în binecunoscuta serie Monografii.

Cartea urmăreşte bineînţeles cronologic, viaţa şi creaţia lui Brâncuşi. Prin urmare, titlurile capitolelor sunt şi ele sugestive, punctând momente importante ale vieţii sculptorului. După un capitol introductiv care oferă lectorului primele informaţii legate de viziunea artistului, celelalte capitole se înlănţuie de la sine: Un fiu al Carpaţilor; A pied, vers Paris; „La umbra copacilor bătrâni”; „Drumul spre Damasc”; Sculptorul „care şlefuieşte femeile”; Dor de spaţiu, vis de zbor; Coloana fără sfârşit, de la soclu la operă; Tentaţia fotografiei, fascinaţia filmului; Atelierul: opera totală”. Spre finalul monografiei, reperele cronologice, notele şi bibliografia selectivă completează volumul.

Imaginile care însoţesc şi completează deci, textele reprezintă lucrări din Donaţia Constantin Brâncuşi 1957, dar sunt şi lucrări din România ori din marile instituţii muzeale ale lumii care posedă opere ale marelui artist care a schimbat faţa sculpturii moderne.

Cea de-a doua carte apărută la Editura Brâncuşi, ca şi prima semnalată de noi ceva mai sus – poartă titlul Brâncuşi, Cuminţenia pământului- operă unică. Cu textul în limbile română, franceză şi engleză, cartea vine şi reuşeşte să clarifice locul şi rolul pe care îl joacă această sculptură în creaţia operei brâncuşiene.

Din anul 1910, momentul când Brâncuşi expune la a noua expoziţie a Tinerimii Artistice, lucrarea Cuminţenia pământului, împreună cu Sărutul, lumea şi-a manifestat uimirea, uimire existentă până astăzi.

Doina Lemny prezintă aşadar, într-un articol consistent condiţiile apariţiei acestei opere, ca de altfel şi mediul bucureştean care o receptează rezervat. De la Cecilia Cutzescu –Storck, la Vasile Georgescu Paleolog (primul biograf al lui Brâncuşi), la Sidney Geist, autoarea scoate la iveală atitudini susţinute de documente. Fraza finală cu care se încheie cartea Doinei Lemny  limpezeşte concepţia lui Brâncuşi: „El desacralizează miturile, păstrează distanţa faţă de orice intenţie religioasă, pentru că este profund ataşat unei culturi tradiţionale umanizatoare: el le face accesibile şi le conferă în acelaşi timp un caracter de universalitate.”

Categoric, cele două cărţi ar trebui să se regăsească în orice bibliotecă românească.