Minutul de istorie - Suntem europeni!

Am revenit după câţiva ani la Sighet….Ca întotdeauna, emoţionat. Emoţionat de revederea închisorii în care un regim criminal i-a întemniţat pe cei ce reprezentau România democratică, România normală. O închisoare ce a fost transformată de Fundaţia “Academia Civică” în singurul muzeu al comunismului din România. Emoţionat şi la revederea fostului cimitir al săracilor în care, în gropi comune, au fost aruncate trupurile eroilor şi martirilor democraţiei româneţti. Acolo se odihnesc ţi astăzi, înconjuraţi de un gard viu ce închipuie conturul ţării, vegheaţi de steaguri care fâlfâie la adierea vântului venit dinspre Tisa şi mângâiaţi de sonorităţi de clopot.

“Vrei să-ţi păstrezi amintirile?”, ne întreba cândva, obsedant, o voce interesată.

Chiar aşa, dincolo de reclamă, vrem să ne păstrăm amintirile? De multe ori ar părea că ele ne încurcă, ne trag înapoi, ne frânează elanul cu care am dori să înfruntăm prezentul… Am întălnit, în străinătate, români care îşi propuseseră să-şi uite trecutul, limba, obiceiurile, prietenii, susţinând că astfel integrarea în noua lume va fi mai uşoară. Am cunoscut şi alţii, parcă mai români acolo, peste mări şi ţări, decât erau acasă. Nu mi s-au părut mai puţin realizaţi…..

Într-un alt chip găsim atitudini diferite şi aici în România. Unii cred că trecutul trebuie închis în cărţile de Istorie iar amintirile exilate în vreo cută a sufletului…..Alţii trăiesc parcă numai în trecut şi judecă lumea de astăzi cu minţi din alte vremuri…

Care este starea de normalitate? Răspunsul nu este, în opinia mea, dificil chiar dacă lumea în care trăim devine din ce în ce mai mult una în care frontierele statelor se şterg iar cuvântul de ordine este integrarea…. L-a dat, într-o formulă literară inspirată, Octavian Paler, nu putem fi “europeni de nicăieri”. Şi nici nu suntem “europeni de nicăieri”.

Dacă suntem sinceri, vom recunoaşte că ne emoţionează fluturarea tricolorului la mari competiţii sportive sau evenimente culturale, atunci când îl zărim pe un catarg de navă sau pe frontispiciul unor clădiri publice. Dacă suntem sinceri, vom recunoaşte că ne dau uneori chiar lacrimi ascultând sau cântând imnul naţional. Tricolorul şi imnul sunt simboluri ale legăturilor noastre cu ţară de astăzi dar şi cu ţara strămoşilor noştri. Suntem europeni, dar “nu suntem europeni de nicăieri”.

Dan Manolache