Neidentificat, policier bine temperat cu final imprevizibil – de Michaela Platon

Nu-i uşor să faci policier, căci e nevoie de o structură care să creeze tensiunea, de întorsături de condei care să îţi răstoarne aşteptările, personaje cu tipologii diverse şi o acţiune care să te ţină în priză. Iar Neidentificat al lui Bogdan George Apetri reuşeşte în acest demers eludând unele dintre reguli, alegând crearea unei atmosfere prin conturarea personajului princilapal cu un ritm mai aproape de thriller psihologic.

Este o poveste care se revelează lent în gros planuri ce focusează pe stările comisarului Florin Iespas- aparent o persoană obsedată de muncă , în esenţă un om care ascunde lucruri.

Şi nu ştiu de unde a apărut acest Keanu Reeves al nostru- Bogdan Farcaș- dar este un actor de forţă, cu un talent incontestabil pentru film. Personajul lui e şi frust şi subtil, clar introvertit, retras şi necomunicativ, este într-o continuuă stare de pândă, de aşteptare concentrată care trage atmosfera întregii pelicule în această zonă înceţoşată a unei personalităţi ascunse. Foarte atent la detaliu şi urmărind riguros o anume abordare, regizorul caligrafiază riguros potretul unui poliţist plasat în lumea noastră coruptă, care discriminează şi plină de prejudecăți- iar asta îi reuşeşte într-atât, încât suntem clar de partea celui asupra căruia se face un abuz, fiind totodată intrigaţi de vehemența cu care poliţistul doreşte cu tot dinadinsul să îl scoată vinovat pe tânărul de etnie romă.

În final scenariul face o volută neaşteptată şi în povestea pe care o ţes acţiunile poliţistului, dar şi prin intervenția hazardului ce răstoarnă toate așteptările şi repoziționează totul într-ocu totul altă direcţie.

Pe Dragoş Dumitru- care e Bănel- îl ştiu de la teatru şi din rolurile lui anterioare, cel mai bine venindu-i Ginel din Ceva bun de la viaţă, filmul lui Dan Pita din 2011- care avea şi dimensiunea aproape filozofică a ceea ce reprezintă BINELE ( suprem sau personal), RĂUL ( individual sau de sistem), DRAGOSTEA, POSESIA, NIMICNICIA, TRĂDAREA, dar şi VISUL (transcendental sau ca anamneză). O peliculă pe nedrept marginalizată pe care profit de această ocazie să v-o recomand călduros.

În final scenariul , pe care regizorul îl partajează cu Iulian Postelnicu, face o volută neaşteptată şi în povestea pe care o ţes acţiunile poliţistului, dar şi prin intevrenția hazardului ce răstoarnă aşteptările şi repozitioneaza totul în cu totul altă direcție- asta adăugând o plusvaloare peliculei.

Şi se pare că Bogdan George Apetri a valorificat perfect timpul care a trecut de la precedentul lui film şi a crescut ca cineast, reuşind să revină anul acesta cu două filme care deja au atras atenţia – căci au fost selectate în festivaluri de renume şi se bucura de o audienţă ce le salute cu entuziasm, aşa cum s-a întâmplat la TIFF- unde Neidentificat a avut premiera.

Filmul este în cinematografe şi chiar în aceste zile echipa se află într-un turneu prin ţară unde se va întâlni cu publicul avid de film după un an de pandemie care l-a văduvit de prezenţa în cinematografele în care vă invit, căci nu se compară cu nimic o vizionare pe marele ecran urmată de discuţii pe marginea filmului văzut!

Credit foto Cinemagia