O sumă de subiectivităţi artistice

La începutul lunii martie 2018, 17 iubitori ai artelor grafice s-au pus de acord sa expună împreună, la Galeria Căminul Artei parter şi etaj.

Nucleul de bază al grupării de acum, se constituise însă, cu mult timp în urmă. Din el fac parte Ion Vişan, Romeo Liberis, Mircea Nechita, Vladimir Ene, autori deja cunoscuţi celor care au urmărit expoziţiile şi conceptele lor tematice, materializate în expoziţii precum, „Calul”, „Copacul”, „Casa”.

De data aceasta, gruparea, cu mult mai mare, a determinat un alt fel de a aborda spaţiul expoziţional. Ideea unui subiect comun, nu mai putea fi în actualitatea unui grup atât de eterogen, care este însă, dinamizat şi propulsat de două legături fundamentale: profesionalismul şi prietenia. Cele două, aşadar, interesul profesional şi amiciţia i-au pus alături, nu de puţine ori, pe mulţi dintre ei, în atelierul de gravură „Podul”. Acolo s-au cunoscut şi, în ciuda desfinţării acestui spaţiu sacru al creaţiei, constatăm că s-au putut reuni şi „funcţiona” expoziţional minunat.

Datorită acestor două coordonate, semnificative şi deja subliniate, expoziţia îşi câştigă gradul ei de intimitate care le oferă privitorilor un parfum deosebit. Expoziţia 17 Confesiuni vizuale este un proiect curatoriat de Ion Vişan şi îngrijit de Rodica Lomnăşan sub auspiciile U.A.P. din România.

În această expoziţie, de o mare diversitate de expresii plastice, câteva elemente atrag atenţia şi trebuie cu atenţie subliniate. În primul rând, expoziţia care se întinde pe cele două nivele ale Galeriei are, datorită tehnicilor abordate în lucrări şi ca urmare a suporturilor întrebuinţate, două mari grupe de piese: grafică de şevalet şi pictură.

Participanţii la grupare sunt categoric, într-un număr copleşitor, graficieni. Prin urmare, pictorii sunt cu mult mai puţini.

Asta nu înseamnă în niciun caz că expoziţia este privată de culoare. Armoniile cromatice ale graficii de şevalet intră însă, într-un dialog necesar cu gamele mai puternic saturate din lucrările de pictură.

Pe alt plan, deşi, se poate observa o direcţie profundă, nuanţată asupra figurativului, îmbrăţişat de mulţi dintre expozanţi, observăm că şi constructivismul ori chiar abstracţionismul, îşi au rostul lor în economia expoziţională.

Figura umană apare difuză (Andreea Drăniceanu), gingaşă apariţie într-un mediu care pare a fi acvatic-vegetal.

Adeseori, umanitatea este sugerată prin intimitatea unor interioare păstrătoare ale memoriei (Mirela Hagiu); câteodată profilul caselor alcătuiesc o lume încărcată de semne (Ema Hagiu, Eugenia Hagiu Andrei); nu de puţine ori, omul este o apariţie clară (Gavril Kovacs şi Radu Gheorghian) sau dimpotrivă deformată (Cristian Tarbă); uneori apare dislocat şi chiar hibrid (Vladimir Ene), eventual într-o lume în care accentele simbolice primează (Matei Şerban, Dragoş Stroe).

Pe de altă parte, femeia este leit-motivul operei lui Mircea Nechita. La Ilie Chioibaş, natura şi energia dătătoare de viaţă sunt în centrul creaţiei sale.

Pe cât de complicat şi de plin de semne grafice cu sens este universul lui Romeo Liberis, pe atât de esenţializat este cel al lui Ion Vişan, motivul Sperietorii de ciori devenind concept, surprins în prim-plan şi dezvoltat într-o serie.

Maria Rodica Maria are o pictură cu străluciri preţioase, copacul cu merele de aur devenind marcă a operei sale.

Rodica Lomnăşan, profund implicată în realizarea acestui proiect expoziţional -are în aquaforte o serie de motive, cu delicate şi transparenţe unduiri care fac referire la existenţă şi la viaţă.

Dumitru Radu, singurul făuritor în tridimensional din grupul celor 17 ne dezvăluie preocupările sale pentru desenul în tuş, în aparenţă rupt de demersul său de o viaţă care este sculptura.

Cei 17 artişti îşi descoperă ei înşişi, cu această expoziţie, nişte elemente comune, într-un discurs care porneşte din chiar miezul societăţii româneşti.

Realizator Roxana Păsculescu