Opera lui Shakespeare pentru copii

Cartea ”Povestiri după Shakespeare” cu ilustrații de Elena Temporin, repovestite de Anna Claybourne și beneficiind de concepția grafică a Laurei Fearn apărută în urmă cu câțiva ani, la Editura Vellant este o carte care trebuie păstrată în biblioteca oricărei case în care trăiesc și copii. Ediția românească a apărut în anul 2009. Evident, în ciuda anilor care au trecut de la acel moment, ea este o lucrare importantă, prin cuprinsul ei făcând referire la marea literatură universală. Dincolo de dramaturgia lui Shakespeare care, prin repovestire ajunge la înțelegerea celor mici, există ilustrația, ea însăși subiect de adus acum în discuție. Elena Temporin este ilustratoare, cu interesante rezultate avute în universul cărții pentru copii. În primul rând, personajele evoluează într-o scenografie urbană medievală răspunzând cu acuratețe am putea spune, mediului în care au fost concepute piesele de teatru. De altfel, la finalul ”povestirilor” există un capitol special din care cititorii află cine este marele dramaturg și mai ales, rând pe rând care sunt operele lui Shakespeare.

Așa aflăm pentru fiecare piesă de teatru în parte, cine sunt personajele, care sunt întâmplările importante ale dramei și nu în ultimul rând, este extras pentru cititori, un citat devenit în timp, celebru.Prin urmare, micii lectori pot urmări și înțelege mai bine „drama” care le este adusă la îndemână. Atașamentul față de un personaj sau altul va fi cât se poate de real. În scenele realizate cu suplețe, respectând istoria vestimentară a vremii, dar nu numai atât, cititorii vor putea să descopere care sunt personajele care îi fascinează.

Scenografia vine în plus să ofere cadrul adecvat acțiunilor celor implicați, iar compozițiile sunt în mare parte extrem de dinamice. Perspectivele alese pentru fiecare ilustrație sunt puternice, unghiurile ascuțite ori dimpotrivă obtuze, accentuează sentimentul de disconfort sau de calm pe care vrea fiecare imagine să-l imprime privitorului. Și apoi, există detalii, mai mari ori mai mici care completează fiecare imagine, oferind note suplimentare ale mișcării și acțiunii. Spre exemplu, umbrele purtate ale celor implicați într-o anume relație; ele sunt semnalate acolo unde compoziția are nevoie de o dinamică specială. În plus, umbrele întregesc compoziția prin poziționarea lor. Ca un detaliu minor, vă semnalez părul personajelor care adeseori, zboară; se accentuează astfel, mișcarea în care sunt implicate personajele, dar în același timp, scena capătă un aer de viață, firesc, de eveniment care se petrece în aer liber, în destule dintre situații. Interioarele, ca și exterioarele sunt cu atenție ”mobilate”; nimic nu este în exces, căci relația dintre personaje, gesturile acestora trebuie să predomine.

Și astfel, copilul poate parcurge cu un interes care va crește, de la o pagină la alta, zece dintre marile subiecte ale operei lui Shakespeare. ”Romeo și Julieta”, apoi ”Îmblânzirea scorpiei” și nu în ultimul rând, ”Neguțătorul din Veneția” sunt trei dintre repovestirile care ne vor acapara atenția.

Iată cum, cu ”Povestiri după Shakespeare” ni se confirmă faptul că, fiecare carte poate fi un obiect de artă care va avea cu certitudine, o viață mai lungă și mai frumoasă în existența noastră.

Realizator Roxana Păsculescu