Parlamentari de altădată, de Dan Manolache

Exigenţi, cum de altfel se şi cade, faţă de funcţionarea democraţiei romaneşti, uităm cred, mulţi dintre noi, că primul “parlament” ales s-a întrunit în Ţările Române cu doar doi inainte de realizarea Unirii din 1859, pe care ne pregatim să o sărbătorim…..Şi nici nu era chiar parlament ci o adunare şi încă una ad-hoc.

        Între deputaţii de atunci se afla şi unul venit din Gura Văii, cătun situat în Ţara Vrancei, în Moldova profundă. Atât de profundă incât în 1959, la sărbătoarea centenarului Unirii, casa lui a fost strămutată…..mai la lumină. Ea poate fi şi astăzi vizitată în localitatea Câmpuri, pe drumul ce leagă Panciu de Soveja. Cu siguranţă, acum, numele “parlamentarului” este uşor de ghicit. El este, fireşte, Moş Ion Roată.

        A rămas in istorie prin faptele sale dar şi pentru că a beneficiat de serviciile unui genial “vector de imagine”, Ion Creangă. Un “vector” adevărat caracterizat prin mărime, direcţie şi mai ales…..sens. Să stăruim asupra……sensului sau sensurilor. De la el aflăm, de pildă cum a înţeles Moş Ion Roată Unirea, unirea de atunci fireşte: cei care purtau fiecare câte un bolovan în spate erau chemaţi să poarte acum…..o stâncă! Înţelegea dar nu i se părea normal şi cugetarea lui a dat de gândit, ba chiar a fost apreciată şi de unii boieri. Unul dintre ei, Alecu Forăscu, referindu-se fireşte tot la acel parlament şi nu la cele viitoare, concluziona: “ decât un bonjurist c-o mână de învăţătură, mai bine un ţăran cu un car de minte”.

          Şi câte alte învăţăminte nu putem trage dacă recitim Moş Ion Roată şi Unirea sau Moş Ion Roată şi Vodă Cuza …. Deşi cum să reacţionăm când suntem pălmuiţi rămâne o întrebare la care este la fel de greu de răspuns.

        În aceste vremuri de gâlceavă, nu neapărat a înţeleptului cu lumea ci poate mai curând a lumii cu înţelepţii închipuiţi, recursul la începuturile democraţiei româneşti poate fi folositor….Se pare că Moş Ion Roată are toate şansele să rămână cel mai cunoscut deputat din istorie. Să ne bucurăm? Să ne îngrijorăm?