Când vă spuneam că primavara aceasta se poartă SF-ul, mă gândeam şi la această aventură cu efecte CGI spectaculoase, pe care ne-o propune norvegianul Morten Tyldum, cel care ne regala acum doi ani cu excepţionalul The Imitation Game - cu o nominalizare la Oscar şi alta la Bafta. De această dată el alege să pună în operă scenariul lui Jon Spaihts, cel ce pare să fi dat o veritabilă lovitură de imaginaţie în 2016, de vreme ce a scris şi Doctor Strange, un film ofertant din multe puncte de vedere. Cât despre Passengers, el ni se dezvăluie treptat, căci pe măsură ce îl vezi, se adânceşte în sensuri şi pune pe tapet dileme morale şi alegeri existenţiale fundamentale.

Şi ştiţi că
nu am obiceiul să vă iau din bucuria de a descoperi înşivă filmele, dezvăluindu-vă
din ele, aşa că şi de această dată mă mărginesc la a vă spune că stilistica lui
Tyldum este una când uimitoare, când romantică într-un mod delicat ce o să
cucerească fracţiunea de public feminin care apreciază genul, că are şi scene
extreme şi tensiune, dar şi imaginea fabuloasă a unui Cosmos pe care l-am mai
urmărit în fascinanta lui devoalare în Gravity al lui Alfonso Cuaron, acolo
unde imaginea exceptională era semnată de Emmanuel
Lubezki.

Elaborat şi
elegant, Passengers are asupra spectatorului acelaşi efect pe care îl înregistrezi
atunci când vezi un outfit ce nu îţi sare în ochi de la prima vedere, dar care
la următoarea se dezvăluie a fi de un rafinament desăvârşit.

Căci
regizorul nu lasă la voia întâmplării nici un amănunt şi conduce scriptul
într-un mod riguros, livrând povestea şi morala ei preţioasă, pe care – dacă am
înţelege-o în vieţile noastre reale- ne-ar fi mult mai bine: fii mulţumit cu ce ai şi învaţă să te
bucuri de asta.

Distribuţia
este una cu nume în măsură să atragă publicul, căci Jennifer Lawrence joacă o
scriitoare cu idei nonconformiste , iar Chris Pratt este un inginer în stare să
repare orice, în vreme ce Michael Sheen, plin de umor şi înţelepciune
cibernetică, face un rol nostim al unui barman android. Alături de ei îl mai
vedem şi pe Lawrence Fishbourne, care în 2016 a avut nu mai puţin de 6 filme şi
– la sfârşit - apare şi Andy Garcia în rolul căpitanului Norris.

Cu o aşa trupă de actori, sub o baghetă
inspirată, pe un scenariu “clean cut”, Passengers este o lectură
cinematografică agreabilă, în care foarte mulţi spectatori vor găsi elemente
care să îi atragă. Scenografia avangardistă este minunată cu notele
spectaculoase pe care le aduce interiorul navei, în timp ce spaţiul ne
fascinează cu imaginile CGI.

De la Peter Quill în The Guardians of the
Galaxy la Josh Faraday din The Magnificent Seven, Chris Pratt adaugă cu personajul James Preston din
Passengers o altă faţetă a talentului
lui, acum cu o imagine cuceritoare de “boy next door”, cu care reuşeşte să o
farmece până şi pe mult mai sofisticata Aurora Lane, fiica unui celebru
scriitor, plecată în această aventură intergalactică din dorinţa de a
experimenta şi a trai atât cât să îşi alimenteze inspiraţia.

Cum se
termină povestea (cu o imagine spectaculoasă, doar asta pot să vă spun!), o să
aflaţi alegandgând să vedeţi acest SF romantic ce o să vă atragă, pe care îl
difuzează AXN și Netflix, o propunere excelentă pentru o zi de izolare în care
nu ne dorim nici să fim speriaţi, nici să fim ambuscaţi şi nici să despicăm
firul filmului în patru!

Regia
Morten Tyldum

Scenariul Jon Spaihts

Distributia Jennifer Lawrence, Chris Pratt, Lawrence
Fishbourne, Michael Sheen, Andy Garcia, Fred Melamed