Printre artiștii plastici, de Roxana Păsculescu

În această perioadă istorică fără precedent, când respectarea măsurilor de sănătate publică înseamnă să stai în casă, să te protejezi pe tine și pe cei apropiați, descopăr în bibliotecă unele cărți de artă pe care nu le-am mai ținut în mână de ani de zile. Și răsfoindu-le, îmi permit să mă gândesc uneori la autorii lor, altădată la artiștii care au constituit punctul de plecare într-o exegeză asupra artei românești contemporane. Astăzi, mi-am amintit cu plăcere de criticul de artă Radu Ionescu, iubitor al artelor decorative, dar și al artelor plastice, colaborator într-o vreme al rubricilor mele dedicate colecționarilor și colecționismului românesc. Cartea la care fac referire în aceste rânduri, a apărut la Editura Maiko, în anul 2003 (redactor de carte Mihaela Varga) și se numește ” Printre artiștii plastici contemporani”. Volumul reunește între coperțile lui (dedicate coperta 1 lui Traian Brădean și a 4- a lui Jean Steriadi) articole publicate de Radu Ionescu în cursul vremii, în diferite publicații culturale. Prima cronică poartă mențiunea Radio, mai 1957 și are ca personaj principal, expoziția de pictură Ionescu- Sin.Ultimele două scrieri au în atenție, una, tipărită în Dilema (30 auust- 3 septembrie 2002: pictura lui Sabin Bălașa, cealaltă este intitulată Scrisoare deschisă Domnului Prim-Ministru Adrian Năstase și a fost găzduită între paginile săptămânalului Observator Cultural (8- 14 aprilie 2002).

Toate textele sunt scrise într-o frumoasă limbă românească și prezintă arta într-o formă aș spune relaxantă.

Răsfoiesc cartea cu emoție și dintr-un motiv, poate unora evident, acela că din anii 1996, 1997 sunt menționate expoziții pe care le-am văzut și care m-au marcat profund profesional, fiind perioada mea de debut ca jurnalist la Radio România Cultural.

Dincolo de aceste evenimente vizuale sunt numele artiștilor care îmi stârnesc amintiri frumoase; pe mulți dintre aceștia i-am cunoscut și destui dintre ei au dispărut dintre noi. În ultimii ani ne-au părăsit: Vasile Grigore, Ion Sălișteanu, Teodor Moraru, Hortensia Masichievici-Mișu, Traian Brădean, Șerbana Drăgoescu, Florin Mitroi, Alma Redlinger. Criticul Radu Ionescu le dedică acestora una sau chiar două cronici și ajungi, chiar dacă nu i-ai cunoscut personal și nu le-ai văzut poate nicio expoziție, să ai o idee despre arta lor.

Printre artiștii pe care acum, îi descopăr în paginile cărții altfel, căci recent le-am văzut expoziții personale de anvergură, se numără de exemplu, Constantin Ritivoiu, ”pictor al contemplației lente”. Radu Ionescu nota despre acesta în 1990: ”Din contemplația lirică și raționala analiză a modelului s-a născut o pictură caldă și viguroasă, susținută de un excelent meșteșug, garanție în plus a înscrierii pictorului pe un drum care este acela al adevăratei arte.”

După 30 de ani, remarcile criticului Radu Ionescu se dovedesc a fi adevărate, și nu doar în cazul lui Constantin Ritivoiu.

Cărțile de artă îmi sunt prieteni buni, în orice moment.