REGE, CRAI, DOMN

Continuăm să ne ocupă de cuvintele ce denumesc autoritatea supremă în stat: rege, crai, domn, voievod, împărat, președinte.

Data trecută am stabilit că termenul rege este un împrumut din latină, de la acuzativul regem al substantivului rex, regis. Iar crai vine din slavonul krali, influențat, la rându-i, de germanul karl, numele, de fapt, al lui Carol cel Mare, strălucitorul suveran al Imperiului franc.

Pe lângă sensul de „rege, domnitor, căpetenie, conducător”, crai are și sensul de „bărbat ușuratic, căruia îi plac aventurile amoroase, donjuan”. Alexandru Ciorănescu explică alunecarea de la sensul de „rege” la acela de „donjuan” prin împrejurarea că ruinele palatului domnesc din București au folosit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, drept han pentru diverși boemi, numiți craii de la curtea veche. Desigur, denumirea a rămas în mintea noastră și prin titlul romanului „Craii de Curtea Veche” al lui Mateiu Caragiale.

Dar explicația amintită nu e dată ca sigură, mai ales că în palatul domnesc nu existau crai, ci domni. În schimb, ar putea fi vorba de un sens dispărut al lui crai, și anume acela de „vestitor, crainic”. Deoarece crainicii făceau multe drumuri, este firească alunecarea sensului spre „vagabond, haimana, boem”. Doamne ferește să se înțeleagă astfel cuvântul crainic de la Radio. Aici, crainic a rămas cu sensul de „vestitor”, cel care anunță, face cunoscut ceva.

Despre următorul termen din seria autorității în stat, substantivul domn, cel care exprima titlul oficial al domnitorilor Țării Românești și Moldovei, precizăm că el provine din latinescul dominus. Domnii sau domnitorii se bucurau de toate prerogativele suveranilor. Prin urmare toate cuvintele derivate trebuie traduse prin termenii care, în mod firesc, se aplică ideii de regalitate: domnie, „demnitate de Domn, timpul domniei”, domnesc „ce aparține domnului” ș.a.m.d.

Domn este, însă, și numele dat lui Dumnezeu. De asemenea este un termen de politețe. Doar vocativul este diferit: pentru Domn cu sensul de Dumnezeu sau domnitor – avem „Doamne!”, iar pentru exprimarea politicoasă între oameni – „Domnule!”.