România Regală

România şi românii de despart astăzi de ultimul Suveran.... Prilej pentru recurs la istorie dar şi la meditaţie....

A trecut ceva vreme de la „ambuscada” organizată în decembrie 1990 pe autostrada Bucureşti- Piteşti de liderii vremelnici ai României de atunci, când Regele a fost silit să se întoarcă în exilul său elveţian... A trecut ceva vreme şi de la primirea triumfală pe care aceluiaşi Rege i-au rezervat-o românii în Sărbătoarea Paştilor din 1992.

Astăzi, mulţi, foarte mulţi dintre noi, cu tristeţe şi lacrimi neprefăcute, ne luăm rămas bun de la simbolul unei alte Românii.

„Jur a fi credincios legilor ţării, a păzi religiunea românilor precum şi integritatea teritoriului şi a domni ca Domn constituţional”. Astfel incepea, la 10 mai 1866 o domnie ce a vea să fie cea mai lungă din istoria noastră, cea a lui Carol I, Principe şi apoi Rege al României. Romănia avea să se afle sub semnul monarhiei pănă la 30 decembrie 1947. În nou instauratul regim comunist, rolul regilor a fost, în cel mai bun caz minimalizat. Nu i se recunoşteau lui Carol I meritele în obţinerea independenţei, proclamarea Regatului şi, mai ales, în modernizarea României. Al doilea Suveran, Ferdinand I, a fost privit la fel de schematic şi chiar denigrator deşi afirmaţia sa „romanii nu au adus aici pe unchiul meu Regele Carol ca să întemeieze o dinastie germană la Gurile Dunării ci o dinastie naţională” are deplină acoperire în fapte. Astăzi faptele Regilor noştri îşi recapătă relieful. Se vorbeşte despre meritele Regelui Ferdinand şi ale Reginei Maria în realizarea Unirii de la 1918. Se vorbeşte despre cei 10 ani de domnie controversată a lui Carol II fără a se uita implicarea sa în înflorirea culturii şi nici faptul că România ajunsese atunci la un nivel de dezvoltare economică fără precedent.

Se recunosc, din ce în ce mai mult şi meritele Regelui Mihai I. Actul de la 23 august dar şi „greva regală”, singurul protest al unui Şef de Stat din centrul şi estul Europei faţă de instaurarea comunismului, vor rămâne legate de numele său.

Vorbeam despre necesarul recurs la ....meditaţie. Am avut şansa să fim conteporani cu Regele Mihai. Cum am folosit această şansă?

L-am ascultat vorbind în Parlamentul României la 10 mai 2011.

„.... politica este o sabie cu două tăișuri- spunea atunci Regele-  Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor.      Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.”

Şi adăuga „Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice.”

Vorbe înţelepte, rostite cu simplitate de o mare personalitate a romanilor dar şi a Europei. O personalitate care prin educaţie, demnitate şi măsură ne poate fi, măcar de acum înaine, model.

Rămas bun Majestate!

Dan Manolache