”Școala lui Chițchiron”, un bun exemplu al învățământului de calitate

La Editura Vremea, D.na Silvia Colfescu scoate în seria
”mic, dar șic” cărțile învățătorului Florian Cristescu. După ”Familia Roademult”, ”Nepoții Roademultulesei” și ”Familia Roadensec”, apare de sub tipar,
”Școala lui Chițchiron”.

Autorul Florian Cristescu, asupra căruia se oprește
Silvia Colfescu a fost învățător în prima parte a veacului al XX-lea, inspector
școlar, editor de reviste, politician și scriitor de literatură pentru copii. Florian
Cristescu creează o lume în care personajele principale sunt șoriceii. Ei sunt
cei care învață și fac descoperiri, cu efort și încântare.

Silvia Colfescu reia aceste cărți și realizează
ilustrațiile seriei. Cine este însă, Silvia Colfescu?

A absolvit Facultatea de Istoria Artei din cadrul Institutului
de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”. Până în 1990, Silvia Colfescu a fost
profesoară de desen şi istoria artei și a publicat „O familie veselă“ (editura
Ion Creangă) şi „Dicţionarul limbii române pentru elevi, secţiunea arte
plastice“ (editura Didactică şi Pedagogică). La începutul anului 1990, a
fondat, alături de soţul său, editura Vremea, unde a publicat „Bucureşti, ghid
istoric, turistic, artistic”, „Două luni în Europa“, „Pisici din Bucureşti“ şi
„Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene“.

Dincolo de editarea cărții, Silvia Colfescu realizează și
ilustrațiile ei. Sumarul cărții ”Școala lui Chițchiron” este foarte bogat; între coperți găsim 24 de mici
povestiri care sunt de fapt și capitolele acestui parcurs deopotrivă
distractiv, ca și educativ.

Scriitorul își prezintă în paginile lucrării, opțiunile educative
și mai ales, preferința pentru un anume demers de predare interactiv, în
strânsă legătură cu realitatea; într-o formă metaforică, în paginile cărții
întâlnim fragmente semnificative din experiența la clasă a învățătorului
Florian Cristescu. Descoperim
chiar și jocul ”Mâța oarbă”, apoi, cum este o lecție de gimnastică și cum se
desfășoară o lecție de muzică.

Interesant este capitolul al 16-lea, în care ”domnul
Chițchiron”, determinat de împrejurări nefavorabile să iasă în natură să-și
țină lecțiile își reformatează demersul educativ și constată că schimbarea este
bună. Dar pentru că, în scurt timp, grădina publică aleasă pentru primele
lecții, nu le-a mai fost accesibilă, învățătorul ”vrând nevrând, a trebuit a trebuit să înceapă un nou fel de școală, cu
ajutorul excursiilor”. Cât de discutată în prezent este metoda de lucru, de
altfel foarte bună a învățătorului Chițchiron.

Poate câteva dintre locurile vizitate să le găsim mai
neobișnuite astăzi, din perspectiva urbanului: fierăria, moara. Descrierile
sunt categoric, vizual- interesante: ”încercară
să ridice barosul, dar nu putură nici să-l miște. Se suiră pe foale și apăsară,
dar foalele nu se mișcară. Unii se urcară pe rafturi. Alții făcură gimnastică
sus, pe nicovală.” Descrierilor de tot felul li se adaugă imageria
închipuită de Silvia Colfescu, adăugând valoare artistică unei cărți educative.

Realizator Roxana Păsculescu