Sensibil-sensibilitate

Știți, mulți dintre dumneavoastră că, uneori, putem vorbi despre o adevărată poezie a etimologiilor. Este, în această călătorie înapoi, spre obârșia cuvintelor, o frumusețe aparte a căutării. Iată, de pildă, termenii noștri de astăzi, percepuți ca neologisme încă, sensibil-sensibilitate, au o viață deosebit de bogată. Ca să înțelegem etapele morfologiei și semanticii lor, trebuie să începem cu verbul latin sentio, sentīre, sensi, sensum, care însemna a simți, a percepe prin simțuridar și prin inteligență, a avea un sentiment, a suferi, dar și a recunoaște, a ști, a înțelege, a gândi, a judeca. De la sentio vine sensus, sensus, substantiv căruia în Le Grand Gaffiot, Marele Dicționar Latin Francez Félix Gaffiot, i se alocă aproape două coloane, argument al circulației lui intense și, prin urmare, al unei familii numeroase de termeni derivați și, desigur, # un câmp semantic întins.

Sensus însemna, în latină, mai întâi acțiunea de a se percepe pe sine. Apoi aceea de a percepe lumea din jurprin simțuri, pentru ca, mai târziu, să fie perceput ca # sens, înțeles, apoi sentiment, concepție, inteligență, idee. Pentru fiecare dintre sensuri – iată că folosim și noi cuvântul cu unul dintre înțelesuri – latina are o mulțime de expresii. Nu le vom enumera aici, le puteți găsi în dicționarul amintit.

Tot de la verbul sentio, sentire, s-a format, în latină, sensibilis, sensibile. Sufixul acesta –bilis însemna posibil de, precum în amabilis = posibil de îndrăgit, de iubit, de la care s-a format aimable, în franceză, și, în română, prin împrumut din franceză, amabil. La fel sensibilis s-ar traduce, mai întâi, cu posibil de simțit, simțitor. Deci sensibil, din limba română, are ca etimon latinescul sensibilis, dar prin împrumut din francezul sensible.

Lanțul derivării continuă! De la sensibilis a derivat sensibilitas, sensibilitatis, adică sentiment, sensibilitate, cunoaștere, inteligență. Francezul sensibilité de aici vine, de la sensibilitas, iar româna a împrumut termenul sensibilitate, ca și pe sensibil, din franceză.

După ce am parcurs drumul înapoi, la rădăcinile cuvintelor noastre # sensibil-sensibilitate, rădăcini care fixează verbul sentio și substantivul sensus, ar fi cazul să ne ocupă de câmpul lor semantic în româna de astăzi. Dar cum poezia sau poemul etimologiilor fascinante pot avea mai multe părți, noi ne oprim aici, la primul episod, spre a continua călătoria data viitoare.

Altfel, cu prea multe derivări, latinisme sau franțuzisme, devenim și noi sensibibili, sau mai curând sentimentabibili, cum spunea Chirița, cunoscutul personaj al lui Alecsandri, personaj despre care Leonaș spunea că vorbea în bibiluri!

Oana-Georgiana Enăchescu