Serbările încoronării
11 Octombrie 2017, 16:51
Cu 95 de ani în urmă românii se regăseau într-o ţară întregită în care însă rănile războiului nu erau nici pe departe tămăduite. Anii de înfruntări erau foarte aproape……victorii, înfrângeri, retragere, ocupaţie, refugiu, tifos, sărăcie, din nou victorii, dar şi o umilitoare pace separată. În final însă triumful idealului…..România Mare. Un ideal consacrat de Serbările încoronării ce se desfăşurau exact cu nouă decenii şi jumătate în urmă între 13 şi 17 octombrie 1922. Iată ce spunea atunci, la Alba Iulia, Regele Ferdinand:
“Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională, şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire de la Tisa până la Nistru şi până la Mare.”
Cermoniile încoronării au fost cu adevărat un moment culminant al întregului proces Istoric ce se încheia atunci într-o imensă bucurie.
Nimic nu a fost uitat, nimic nu a fost neglijat pentru a spori fastul evenimentului. S-a construit….o catedrală! Regele şi-a aşezat singur pe frunte coroana de oţel a independenţei şi apoi pe cea a Reginei, o prea frumoasă bijuterie cu totul şi cu totul de aur…Mantiile regale fuseseră lucrate la Londra.
Atmosfera a fost de poveste… 300 de invitaţi la dejunul regal şi nu mai puţin de 2000 la ospăţul popular de pe Câmpul lui Horea unde, scrie presa,” fiecare ţăran şi-a căpătat strachina cu friptură şi ulcica cu vin”.
Vor fi fost şi umbre? De bună seamă. Istoria le consemnează. Iată de pildă, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, oameni politici cu mari merite în realizarea Unirii, au lipsit…Socoteau că încoronarea se transformase într-o sărbătoare liberală. Ea însă, istoria, le exilează, pe ele umbrele, într-un colţ de pagină…Înfăţişează celor prezenţi şi mai ales viitorilor, mai cu seamă, lumina sărbătorii.
Dan Manolache
