Spic cu spic, patriei snop!, de Dan Manolache

Ogoare înfrăţite, câmpii întinse făra haturi şi spini, înlocuirea calului cu tractorul, aplicarea celor mai avansate cunoştinţe agrozootehnice, aşadar producţii uriaşe şi nu în ultimul rând, eliberarea ţăranului de exploatare dar şi de sărăcie…. Astfel explica propaganda comunistă binefacerile colhozului.

Momentul festiv: aprilie 1962. Mai întâi, 23-25 aprilie, o plenară a PMR la care Gh. Gheorghiu Dej anunţă încheierea colectivizării şi apoi pe 27- 30, o sesiune extraordinară, “sărbătorească” a Marii Adunări Naţionale, cu participarea a 11.000 ţărani, o aluzie la presupusul număr al victimelor Răscoalei din 1907.

Primul secretar anunţa aşadar cu mândrie că 96% din suprafaţa arabilă a ţării şi 3. 201.000 familii de ţărani au fost cuprinse în structurile colectivizate.

O mare victorie a orânduirii socialiste, după desfiinţerea burgheziei ca clasă, după distrugerea elitei politice şi amputarea, dresarea sau înfricoşarea celei culturale, venise rândul ţărănimii.

Cum a fost ea adusă pe făgaşul luminos al comunismului? Mai întâi prin minciună. Teohari Georgescu de pildă, dezminţea în 1946 “zvonurile privind colectivizarea pământului”. Apoi prin divizare, aplicând lozinca stalinistă “ sprijină-te pe săraci, aliază-te cu mijlocaşii şi loveşte în chiaburi”. Chiaburii, numiţi lipitori, ochiul dracului, sabotori, exploatatori, au luat primii drumul închisorilor. Mijlocaşii, siliţi să predea cote de cereale, lapte, carne, fructe mult peste puterile lor şi ameninţaţi cu puşcăria sau munca forţată, au cedat.

Cedarea ţăranilor nu s-a produs însă cu uşurinţă. Din păcate, nu se cunoaşte cu exactitate numărul celor care, datorită opoziţiei la colectivizare, au fost arestaţi şi trimişi în închisoare, dar, spre exemplu, istoricul Dennis Deletant aproximează la 80.000 numărul acestora, dintre care 30.000 ar fi fost judecaţi public.

În final însă, cu toţii au devenit, după propria exprimare “slugi pe pămăntul lor”.

Putem afirma că prin acest proces şi ţărănimea a fost aproape desfiinţată ca clasă. Mulţi locuitori ai satelor au devenit navetişti, nici muncitori nici ţărani, cei rămaşi acasă, în majoritate bătrâni, ducându-şi zilele cu cele ce scoteau de pe loturile rămase în bătătură.

“Spic cu spic, patriei snop”, clama o lozincă foarte folosită atunci….. Doar că pompos denumita “transformare socialistă a agriculturii” a făcut ca snopul patriei să fie din ce în ce mai firav. Consecinţele? Priviţi în jur cu sinceritate şi fără emoţionale… nostalgii.

Sursa foto: RADOR