Stâlpul gorjean, de Roxana Păsculescu

Prin amabilitatea D.lui Viorel Munteanu  a ajuns la mine, la Târgu Jiu, chiar în 19 febr. a.c.(la 143 de ani de la naşterea marelui Constantin Brâncuşi)  o carte-album care mi-a atras atenţia. Apărută la Editura Măiastra, în urmă cu doi ani, cartea se intitulează: „Stâlpii –arhetipuri în arta brâncuşiană”. Cu textul în română, franceză şi engleză, lucrarea editată în 2017 se bucură de girul câtorva instituţii culturale din spaţiul gorjean. Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” Gorj, Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu şi Muzeul Judeţean „Alexandru Ştefulescu” Gorj au realizat împreună acest studiu, demn de a fi menţionat şi iată, comentat în spaţiul cronicii noastre. În economia celor aproape 100 de pagini, rolul imaginii este primordial; textele sunt concise şi informative. Motivaţia lucrării tipografice apare în prima pagină, chiar în introducere: „Albumul pe care îl prezentăm s-a oprit asupra stâlpilor caselor de lemn din Gorj. Alegerea noastră nu este întâmplătoare, stâlpul casei face de veacuri legătura între pământ şi cer. Este simbolul ascensiunii, o axă a lumii în jurul căreia viaţa cotidiană se desfăşoară cu toate riturile şi ritualurile cunoscute, uitate, reinventate, redescoperite...”.

Proiectul editorial coordonat de Olimpia Bratu, cu fotografiile realizate de Vasile Pleşa şi în concepţia şi tehnoredactarea lui Viorel Surdoiu se bucură de un număr impresionant de imagini, foarte reuşite şi mai ales, toate beneficiind de explicaţii elocvente, clarificatoare. Realizatorii cărţii au pornit de la semnalarea lemnului ca material esenţial în viaţa omului de la ţară, pentru ca mai apoi, să se apropie de stâlp, subiectul lucrării de faţă.

Fiecare element de decoraţie al stâlpului este luat în parte şi analizat. Ce simbolizează? Care este rostul fiecărui element? Spirala, şarpele, funia au rostul lor ascendent şi vital.

Cercul, roata, rozeta sugerează soarele şi deci, trecerea timpului.

Rombul este şi el explicat, în încercarea de a-l apropia deopotrivă pe cititor ca şi pe privitor, pas cu pas, de opera brâncuşiană. Materialul vizual este suficient de bogat şi de variat, permiţându-i lectorului să se apropie de o lume care se poate să nu-i fie prea familiară.

Apoi, inelele din jurul stâlpului şi nu în ultimul rând, zigzagul –unda apei sunt explicate ca fiind unele dintre cele mai vechi motive geometrice.

Ultimul motiv adus în discuţie este pătratul. Şi spre sfârşitul cărţii care vine foarte repede, descoperim cam abrupt, miza cărţii: ansamblul lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu, dar şi „câteva dintre lucrările realizate de Brâncuşi din lemn, care poartă însemnele arhetipale exemplificate în acest album, existente în arta populară gorjenească.”

Aş spune că foarte important, chiar punctul forte al acestei lucrări este materialul fotografic, de foarte bună calitate.

Albumul însă, ar fi avut numai de câştigat dacă autorii lui nu ar fi intrat cu diverse aserţiuni, pe repede înainte, în semnalarea elementelor care duc către opera brâncuşiană.