Ştefan Luchian

„Ştefan Luchian –între tradiţie şi modernitate” se numeşte expoziţia care a luat drumul Chişinăului, relativ recent, cu lucrări din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României. Evenimentul de anvergură este rezultatul colaborării a trei instituţii de cultură: MNAR, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei şi Institutul Cultural Român. De vederea expoziţiei nu m-am bucurat, la faţa locului nemergând, dar parcurgerea catalogului îmi alină puţin durerea, căci pictura şi grafica lui Ştefan Luchian se află în topul meu subiectiv privind arta plastică românească. Faptul că acum, mă pot bucura din nou, de opera lui Ştefan Luchian (cunoscând în bună măsură creaţiile sale din colecţia MNAR-ului, din expoziţii ori expuneri anterioare) mă determină să apreciez şi de data aceasta, importanţa catalogului care însoţeşte un eveniment vizual. Mai întâi, ştim foarte bine, catalogul rămâne după închiderea expoziţiei, ca mărturie a unui anume demers curatorial. Dar iată, în situaţia de faţă constatăm că, obiectul tipografic străbate mai uşor distanţele, ajungând la cei care n-au putut să vadă expoziţia. Dincolo a  fi compediu de imagini, catalogul reuneşte în paginile sale, texte ori studii determinate de chiar procesul intern de organizare a expoziţiei. Dincolo de eventualele rânduri introductive, mai mult sau mai puţin administrative, cititorul are şansa reală de a se apropia de conceptul curatorial şi de opera artistului prezentat. În primele pagini aflăm texte scrise de arh. Liviu Constantinescu (director general interimar MNAR), Călin Stegerean, (fost director general al MNAR) şi Tudor Zbârnea (director general Muzeul Naţional de Artă al Moldovei) în care se apreciază importanţa realizării acestei expoziţii. Studiile care au în atenţie însă, opera artistului omagiat prin expoziţie sunt semnate de Liliana Chiriac şi Elena Olariu şi se intitulează –„Formaţia artistică –artistul şi colecţionarii”, respectiv –„Luchian şi modernitatea experimentului grafic”. Din primul studiu reţinem ca extrem de important pentru devenirea operei, limpiditatea drumului parcurs de lucrarea de artă de la creator la colecţionar. Cu cât traseul este mai uşor de urmărit, cu atât certitudinea autenticităţii apare ca evidentă. Prin urmare, găsim interesant şi plin de învăţăminte, studiul Lilianei Chiriac care îmbogăţeşte cu date istorice, înţelesul pe care l-am avea asupra operei lui Luchian, în plus, cu file semnificative dedicate receptării acestui artist în epocă.

Textul Elenei Olariu ne introduce în date doar în aparenţă mai tehnice legate de abordarea graficii de către Ştefan Luchian. În esenţă, se oferă celui curios în aprofundarea operei lui Luchian -dar demersul poate fi urmărit şi la alţi plasticieni- metoda de a analiza, parcurge şi înţelege creaţia acestuia.

Ilincăi Damian, conservator al expoziţiei îi apaţine cronologia cu cele 3 perioade distincte ale operei lui Luchian.

Desigur, în cataog, un spaţiu important îl joacă imaginile după lucrările expuse şi bibliografia care a slujit la realizarea studiilor prezentate.

Aşadar, vă subliniez dragi prieteni, bucuria mea, ori de câte ori, ajunge sub ochii mei vreun catalog bine conceput al vreunei expoziţii pe care în general doar distanţele prea mari mă pot împiedica să o văd.

Roxana Păsculescu, critic de artă