Cu acest Dark Fate, James Cameron în calitate
de producător continuă o franciză care lua cu asalt lumea în 1984 cu The
Terminator şi reconfigura cinematografia din perspectiva CGI cu urmarea
Jugement Day, şapte ani mai târziu.

Filmul reînnoadă acţiunea sărind peste
producţiile pe care nu le-a regizat Cameron şi ne serveşte o continuare în care
John Carter este ucis, iar Sarah, mama lui se transformă în...exterminatoare de
terminatori. Cu un pic de de-aging (căci e la modă acum!) şi cu câteva cadre în
care ni se decodează frustrarea mamei lui John- filmul relansează acţiunea,
mobilul fiind anihilarea-protejarea Daniellei – personajul care în viitor va
conduce mişcarea de rezistenţă a omenirii inpotriva Legiunii- o instanţă
artificială ce pusese stăpânire pe Pământ.

Înţesat de scene action, urmăriri, bătăi şi
încleştări armate, filmul reiterează toate trade mark-urile care l-au făcut cea
mai bine vândută peliculă ever în 1991 şi îl onorează pe Tim Miller, devenit
trendsetter cu Deadpool care în 2016 lua cu asalt cinematografia, repurtând cu
anti-eroul lui şi mai ales cu dialogul acid şi spumos un succes de anvergură.
Acum Tim este şi co-scenarist, partajând cu James Cameron însuşi (şi încă vreao
alţi 7), scriptul Terminatorului: Destin întunecat.

De data asta inovaţiile CGI- deşi sunt de
foarte bună calitate (şi pt că Miller a lucrat mult în domeniu) nu inovează, dar nici nu sunt redundante; ele
ne amintesc pur şi simplu ce ne uimea pe când robotul ultraperformant era
Robert Patrick, ceea ce e frumos pt fani şi cunoscători - şi de impact pt
novici.

Terminator: Dark Fate urmează în fapt structura
filmului primordial, elementul messianic nemaifiind John Carter ci Dani Ramos,
tânăra hispanică, conducătoarea şi apărătoarea omenirii - pe care din viitor vine să o protejeze Grace,
o făptură umană upgradată care este capabilă de sacrificiu suprem.

Linda Hamilton- de care aproape ni se făcuse
dor- revine într-un rol în care a punctat perfect, iar Arnold Schwarzenegger
este uimitor la cei 72 de ani, întruchiparea perfectă a Terminatorului- care va
rămâne rolul lui de căpătâi. Reactivând vechea garnitură, Cameron şi
Miller împaca şi capra şi varza- căci
fanii vor exulta revăzându-i în rolurile de atunci, în timp ce publicul aflat
la prima întâlnire cu franciza îi va cunoaşte şi –poate – îi va îndrăgi pentru
partiturile de acum.

Filmul o propulsează pe canadianca Mackenzie
Davis pe care a mai folosit-o în roluri mici Ridley Scott în The Martian şi
Denis Villeneuve în Blade Runner 2049, şi pe Natalia Reyes - pe care am văzut-o în rolul principal feminin
din excepţionalul Pajaros de Verano (Păsări Călătoare), drama tulburătoare şi crudă semnată de
Cristina Gallego şi Cirro Guerra- în
rolul Terminatorului evoluând Gabriel Luna pe care l-am întâlnit în seria True
Detective, şi a fost Quesada din Freeheld în care a jucat alături de Steve Carell, Julianne Moore şi Ellen Page.
Şi poate îl vom privi cu şi mai multă simpatie pe acest texan, ştiind că este
căsătorit cu actriţă de origine română, Smaranda Ciceu (Luna), pe care au
distribuit-o Cătălin Mitulescu în „Trafic” şi Nae Caranfil în „Closer to The
Moon”.

Aşadar vă recomand o întâlnire cu acest nou
Terminator căruia pare să nu i se prefigureze chiar o ”soartă întunecată”, de
vreme ce a fost destul de bine primit de critică și este catalogat o urmare
demna de Terminator 2- Jugement Day.

Pelicula distribuită de Odeon Film intră în
cinematografele din România pe 1 noiembrie.