Tezele din iulie, de Dan Manolache

Referindu-se cu dispreţ dar şi cu ciudă la Polonia, Stalin spunea că a construi acolo socialismul se aseamănă cu încercarea de a pune şeaua pe o vacă.

“A pune şeaua”, pe oameni, pe popoare…..De reţinut această sintagmă pentru că, în opinia mea, ea este una dintre posibilele definiţii sintetice ale comunismului. Tradus în limbajul “ştiinţific” al ideologiei, ea devine “făurirea omului nou, constructor conştient al socialismului”.

Vizitând în 1971 două state comuniste din Asia, Nicolae Ceauşescu a fost uimit să constate progresele pe care acest proces de “făurire” le înregistrase acolo precum şi “rămânerile în urmă” de la noi.

Avea şi de ce pentru că i se înfăţişaseră două imense săli de teatru construite însă….atipic. Scenele erau uriaşe şi pe le evoluau zeci, sute de milioane de actori, întru delectarea câtorva regizori, scenografi şi spectatori instalaţi în loje mici, confortabile şi elegante.

Sedus de spectacol s-a întors acasă hotârât să-l monteze şi la noi, să recupereze întârzierile…. Aşa se face că imediat, la 6 iulie 1971, au apărut elementele de bază ale scenariului şi preţioasele indicaţii de regie emise de Comitetul Politic Executiv al CC al PCR sub titulatura: “Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea educaţiei politico- ideologice a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”.

Nimic nu era uitat în cele 17 puncte ale “propunerilor”. Fireşte pe primul loc se situa creşterea rolului conducător al Partidului. Urmau apoi măsuri de educare a tineretului, de la grădiniţă până la facultate. Ne mai amintim, mulţi dintre noi, sloganul “tinereţe hai pe şantiere”, sau “acţiunile” culturale programate în noaptea Învierii, sau cele de muncă patriotică din zilele de Paşti.

Presa, radioul, televiziunea, editurile, uniunile de creaţie, teatrele, cinematografia erau mobilizate pentru “traducerea în fapte” a reeducării marxist leniniste a întregului popor, adică a “punerii şeii”…..

Rezultatele? Sunt cred vizibile şi astăzi, trebuie doar să privim în jur..

Cert este că la 6 iulie 1971, PCR a pierdut nu şansa de a deveni constructorul unui socialism cu faţă umană, era de altfel imposibil, ci pe aceea de a-l împodobi măcar cu o ….mască umană. Noi ceilalţi am pierdut însă mult mai mult.