The Jungle Book- de la aventura animată primordială, la live action movie- de Michaela Platon

Printre cărţile copilăriei pe care le-am iubit cu fervoare este şi acest text excepţional al lui Rudyard Kipling, mult mai profund decât putem să ne dăm seama la primele lecturi. Căci dincolo de aventura lui Mowgli este călătoria iniţiatică şi drumul spre maturizare ce vine cu lecţiile majore ale vieţii, întrebările existenţiale care se ivesc de timpuriu şi pentru ale căror răspunsuri trebuie să înveţi să te asumi ca fiinţă singulară, dar şi socială. Aşa că întâmplările acestei minunate poveşti devin, decodate în această cheie, un parcurs al devenirii personale împletite cu o luptă pentru găsirea identităţii. Aşa că prima oară ne cucereşte naturaleţea puiului de om crescut de lupi, usurinţa cu care se relaţionează în mod spontan pentru simplul fapt că e autentic, şi nu ştie să se prefacă, să se ascundă, să mimeze. El trăieşte totul cu intensitatea naturală a animalului din junglă ce are ascendentul faptului că aparţine totuşi speciei din vârful lanţului trofic. Scenariul acestei versiuni spectaculoase vizual este unul care urmăreşte caroiajul romanului , dar mai ales încearcă prin aceasta abordare cu ultimele cuceriri ale CGI, nu să se desprindă, dar să vireze stilistic faţă de celebrul film Disney, căruia îi aduce tributul într-un mod inspirat, păstrând câteva dintre momentele esenţiale şi upgradându-le cu tehnica actuală, în aşa fel încât trimiterile la desenul primordial ne întorc în timp şi fredonăm ca nişte copii ce încă mai suntem, şi ne regăsim în acel desen animat ce ne-a însorit sufletele la fiecare vizionare,  şi pe care îmi vine greu să cred că cineva nu l-a văzut încă, măcar fragmentar.

Filmul lui Jon Favreau ne ţintuieşte în faţa
ecranului şi îl privim cu aceeaşi foame a imaginarului căruia i se oferă hrană,
cu aceeaşi stupoare că tot ce vedem este generat de computer şi că detaliile halucinante
cu care este pictată cinematografic pelicula calchiază într-atât realitatea,
încât după câteva minute nici nu ne mai dăm seama că nu sunt cadre naturale, că
animalele nu sunt în carne şi oase, şi că „generarea” de imagini este cuvântul
de ordine căruia trebuie să îi subsumăm totul.

Povestea în care suntem introduşi şi ţinuţi
captivi este aceeaşi, cu trimiterile deloc didactice la noţiuni fundamenale
precum prietenie, familie, curaj, sacrificiu, legile naturii şi ale firii,
evoluţie, aşa că orice discuţie cam pe aceste coordonate centrează, aşa încât
filmul nu rămâne doar o lectură cinematografică, ci devine o lecţie de viaţă
spusă de nişte personaje frumoase, credibile , pe care le iubim- şi deci le şi
valorizăm ca atare.

Este uimitor gândul că – în fapt – Neel Sethi,
cel care îl interpretează pe Mowgli joacă singur cu o cromă în spate, tot
restul fabulos de pe ecan fiind imagini generate de calculator, detaliile
infinitezimale, mişcarea, culoarea, ansamblul... totul! Iar dacă mai adăugăm
vocile actorilor ce dau viaţă personajelor, devine clar că nu avem scăpare şi
suntem gata îndrăgostiţi de această nouă versiune a aventurilor din junglă în
care îi regăsim pe Bagheera, Baloo, King Louie, Shere Khan,Kaa, Akela si
Raksha, cărora le dau viaţă Ben
Kingsley, Bill Murray, Christopher Walken, Idris Elba, Scarlett Johansson,
Lupita Nyong’o sau Jamie Dornan, plus Saffron Burrows ca naratoare. Iar o
asemenea distribuţie nu poate decât să propulseze filmul, nouă stabilindu-ne
noi limite în ceea ce priveşte creativitatea CGI şi – poate- un alt reper la
care să ne mai întoarcem din când în când de mână cu copilul nostru sau cu
copilul din noi.

Câștigător de Oscar și BAFTA- filmul a fost un
succes de Box Office, oferindu-ne o altă minunată producţie Disney menită să ne
încânte iar şi iar, scenariul pe care îl propune Justin Marks fiind unul ce
rămâne ataşat textului lui Kipling, dând însă largheţe altor amănunte decât în
celebra animaţie din 1967.

Aşa că demersul lui Jon Favreau de a transpune
desenul primordial translându-l în lumea digitalizării aproape complete, este
unul temerar, aşa cum au fost la vremea lor şi The Mattrix sau Avatar, regizorul
specializat pe blockbustere (Iron Man x 2) reuşind să ne dea o versiune
împrospătată şi ataşantă care însă nu înlocuieşte, ci adaugă altă valenţă
desenului animat atât de iubit. Aşa că nu suntem în postura de a alege, de a compara
- ci pur şi simplu de a ne bucura de aceasta noua creaţie care valorifică un
text excepţional, punându-i culori magnifice, sunete fabuloase şi personajele
atât de iubite în alte lumini.

Iar cum producţiile live action par să fie
viitorul, după cum este deja un trend în a relua scenarii şi texte clasice şi
de a le repune pe ecran, nu mă îndoiesc nici un moment că vom mai auzi de lansări ce scot din cufarul
povestilor teme şi personaje validate deja în timp.

Dar până una alta, puteți vedea The Jungle
Book pe HBO si HBO GO- pentru o
experienţă vie, revigorantă şi dădătoare de energie benefică, asa cum toţi ne
dorim, mai ales în această periaodă provocatoare si traumatizantă.