The Shallows- dramă-thriller ce marchează retina și subconștientul- de Michaela Platon

Să
ajungi de la Serena van der Woodsen la
surferița Nancy e chiar un salt...nu mortal, dar îndrăzneț! Asta după ce a fost
pururi tânăra Adaline într-un fantasy-romance înduioșător, așa că eu încă am
rămas cu imaginea lui Blake Lively de fată frumoasă, talentată și devreme
acasă. Și de mamă și nevastă de Ryan Reynolds J/ Deadpool. Și mai mare mirarea a
fost când am văzut că regizorul spaniol Jaume Collet-Serra (Orphan, Unknown, Non-Stop)
care preferă filmele horror și de acțiune, a ales-o pe fragila Blake Lively
drept eroină principală. Și nu se descurcă rău în postura de actor pus să joace
singur (ok, nu e Tom Hanks din Cast Away!), cu răni la picior și cu nas umflat
(pe care și l-a spart pe bune într-o secvență cu baliza). Dacă l-ați ratat în
cinematografe acum trei ani, aveți ocazia să recuperați acum pe micul ecran la
FilmBox.

Scenariul nu
strălucește, nici măcar nu se apropie cu cel din Open Water, film din 2003,
realizat cu un buget de 130 de mii de dolari, care chiar mi-a dat fiori. Nu
degeaba a fost cumpărat de cei de la Lion’s Gate cu 2,5 milioane de dolari. Dar
apropo de fiori am avut parte și în The Shallows, nu la vederea marelui alb,
care e mai inteligent decât toată echipa de filmare, ci la cusăturile pe carne
vie și la loviturile cu care se confruntă deseori surferii. Bine realizate
filmările din Australia și cele din bazin, iar inițial am crezut că Blake chiar
știe să stea pe placă, dar chiar dacă nu e străină total de acest sport, ea a
fost dublată de o cascadoare-Sarah Friend- care realizează toate elementele de
surfing. Acest lucru nu știrbește cu nimic prestația de actor și veridicitatea
scenelor sau a trăirilor din film.

Am și râs
discret la jocul de cuvinte legat de numele cunoscutului actor Steven Seagal și
un pescăruș cu aripa frântă pe care luptătoarea studentă la medicină îl
oblojește și îl alintă cu numele celebrului actor practicant de aikido.

În afară de
faptul că m-a enervat la culme tenacitatea, încăpățânarea și istețimea
rechinului ( scuzabile ca parte a unui scenariu), pot spune că pelicula este o
surpriză plăcută și un film reușit cu rechini și întâlnirile lor mortale cu
oamenii. În realitate un rechin (fie el și Marele Alb) se mulțumea cu o carcasă
de cașalot și nu cred că ar fi poftit la cărniță proaspătă de surfer sau de
bețiv! Dar, fie și un lup mâncat de oaie...în acest caz un rechin ”mâncat” de o
femeie!

Imaginile în
culori fabuloase, cu panoramări de excepție ale plajelor și recifelor
australiene îți taie respirația, după cum ideea că adâncul ascunde colți de
creaturi letale îți taie cheful de a te mai avânta în larg. Pelicula marchează
retina, dar și subconștientul care – în cazul sensibililor – o să pună ceva
stoppere și o să revalorizeze înotatul în piscină. Poate...

Oricum, nimic nu se compară cu descătușarea,
cu zborul pe sub valuri, cu desprinderea și plutirea pe apă, așa că suntem încă
o dată fascinați de lumea surferilor care, deîndată ce devine subiect de film,
polarizează, vrăjește, rămâne în memorie. Căci oricât de neîndemânatec sau
subțire ar fi un scenariu, atunci când are o plajă sălbatică, apa de un turcoaz
ireal în care se oglindește cerul, recife de corali și surferi, a caștigat
„auditoriul” și atenția este captată.

Regia: Jaume
Collet-Serra

Scenariu:
Anthony Jaswinski

Cu: Blake
Lively, Óscar Jaenada, Angelo Jose, Brett Cullen, Sedona Legge