Un prim ministru de…..faţadă!, de Dan Manolache

Pe vremuri, în acele vremuri, nu puteam pronunţa numele lui Petru Groza fără a-i adăuga titlul de doctor. Pe vremuri, în acele vremuri, nu puteam vorbi despre guvernul Groza fără a-l numi “de largă concentrare democratică”……

Astăzi, după atâtea zeci de ani, unii par a fi încă măcinaţi de îndoieli. Petru Groza ar fi fost, după ei, “ultimul burghez”, chiar dacă unul mai… excentric.

Argumente: fiu de preot ardelean, studii şi doctorat în drept la Budapesta, militant pentru unirea Transilvaniei cu Ţara, deputat, ministru în cele două guverne conduse de generalul Averescu, avocat de succes, proprietar de moşii şi fabrici. Se mai adaugă în favoarea lui şi demersurile pe care le-a făcut pentru eliberarea din puşcăriile comuniste ale unora dintre foştii săi prieteni, osândiţi fireşte…fără vină.

Dar aici, tocmai aici, intervin întrebările şi nedumeririle… Când, cum şi prin cine a ajuns România să intre în orbita sovietică? Şi aici, rolul său poate fi cu greu minimalizat fiindcă el este cel care a condus “un guvern al minorităţii comuniste, instalat prin forţă, în conflict cu Declaraţia asupra Europei eliberate” adoptate la Yalta. Opinia îi aparţine lui Winston Churchill şi i-a fost comunicată preşedintelui SUA pe 8 martie 1945, la doar două zile de la instalarea noului guvern roman. Răspunsul lui Roosevelt este de asemenea interesant. Apreciind că “într-adevăr ruşii au instalat un guvern minoritar pe propriul gust” el susţinea că “România nu este un loc prielnic pentru testarea relaţiilor Est- Vest”.

Aşadar nu era nimic de făcut chiar dacă situaţia din Romania era perfect cunoscută ca şi profilul primului ministru, de altfel. Iată o caracterizare ce-i aparţine ambasadorului Marii Britanii la Moscova, sir Archibald Clark Kerr: “ un pungaş experimentat, de neclintit….plin de gânduri ascunse…nătărău jovial care dansează cu râvnă şi voiciune pe fiecare melodie pe care are grijă să i-o fluiere Vâşinski”.

În opinia diplomatului britanic, de fapt Vâşinski este cel care “conduce România ca pe o provincie a URSS iar guvernul este instrumental său”.

Faptele, pe care acum le cunoaştem, îl confirmă pe deplin. Rămân totuşi întrebări? Cine a fost cu adevărat Petru Groza? Credem că, în cel mai bun caz un oportunist şi cu siguranţă, un prim ministru de faţadă. S-ar putea replica că dacă nu ar fi fost el, oricum s-ar fi găsit cineva…. Răspunsul este simplu: a fost el!