VALERIAN and The City of a Thousand Planets sau imaginația flamboiantă a lui Luc Besson

Chiar de la titlu ne dăm seama că ni se pregăteşte ceva “complicat”, creativitatea perifrastică bessoniană fiind capabilă să dea de furcă oricui nu poate să proceseze în ritmul pe care el îl propune. Căci Valerian şi oraşul celor o mie de planete – acum difuzat în premieră de HBO, devine un pretext pentru a zburda în arealul fără bariere al imaginaţiei, unde totul este cu putinţă şi unde limitele sunt dinamitate pur şi simplu.

Şi acest “tot” este atât de fresh şi descatuşat, încât pare că Luc Besson îşi retrăieşte copilăria cu această transpunere cinematografică a benzilor desenate ale autorilor franco-belgieni Pierre Christin şi Jean-Claude Mézières, mult mai cunoscuţi în Europa şi prea puţin în restul lumii. Povestea celor doi călători spaţiali a influentat, spun unii, chiar Star Wars (de unde şi asemănările cu saga lui Lucas şi unele personaje sau nave care au fost descrise în cărţi), aşa că totul ne pare familiar celor ce iubim SF-ul. Cât despre citate, cu surprindere plăcută am remarcat chipuri, jocuri de culori sau nuanțe pe care le-am întâlnit în Avatar, pe parcursul celor 137 de minute- ba având senzaţia că eşti în lumea barului din Războiul stelelor, ba că eşti în Pandora printre n’avii, sau în grădina gardienilor galaxiei, şi- evident- chiar în al 5-lea element (căci era musai să revină într-un fel mai mult decat aluziv la acest film devenit antologic, pe care cu toţii l-am văzut şi revăzut cu bucurie)

Ce n-am anticipat însă, a fost prestația Rihannei, cu un uimitor potenţial de dansatoare şi chiar de actriţă, aşa că mă aştept să recidiveze oricând, mai ales că un nume ca al ei este un veritabil magnet pentru o anumită categorie de public, nu neapărat acelaşi cu cel ce preferă filmele lui Besson.

În rest mult design, efecte 3D, dar toate construite sub atenta supraveghere a lui Besson care pare să ştie perfect cum să ia ochii adolescenţilor, dar şi pe cei ai hipsterilor.

Înălţătoare este şi idea centrală - ca oamenii şi extratereştri să trăiască în pace şi înţelegere, dar dacă începutul e bun, pe parcurs construcţia regizorală se diluează, în ciuda faptului că suntem prinşi într-o inflaţie de amănunte şi personaje (unele inutile).

Nici flirtul dintre personajele principale nu pare veridic, chiar dacă are sens. Valerian (Dane DeHaan) nu are experienţa taximetristului Korben Dallas din The Fifth Element, deşi rolul său presupune că e un agent înzestrat cu mulţime de abilităţi. “Ţăraăncuţa” Laureline (Cara Delevigne) are sarcina de a se instrui sub oblăduirea talentatul agent temporal, dar în realitate ea se descurcă muuuult mai bine decât mentorul ei. Iar relaţia lor, deşi se vrea una care să coaguleze emoţia, pare mai degraba formală şi plicticoasă, în parte pentru că filmul se bazează pe o carte de benzi desenate din anii 1960 care centra altfel subiectul, sau poate, pentru că tinerii actori nu au suficientă experienţă şi chimie pentru a aprinde imaginația spectatorului (aici îl invoc din nou pe Bruce Willis, care de la Moonlighting încoace m-a fermecat cu stilul lui carismatic de cuceritor).

Distribuţia conţine câteva nume cu greutate (Clive Owen, Ethan Hawke, Herbie Hancock, Rutger Hauer), cărora însă li s-au încredinţat roluri mult prea mici pentru marele lor talent, aşa că pare să fi fost folosiţi ca să dea bine pe afiş, de vreme ce nu sunt exploataţi corespunzător. Noi ne-am bucurat să îi vedem oricum, pentru că orice partitură ar avea, ne vrajesc cu abilităţile lor actoriceşti, şi mai ales cu charisma lor de staruri autentice.

Dar pare că până la urmă cea mai mare pierdere a acestui scenariu flamboaiant, este lipsa suspansului care ar fi punctat salutar pe o asemenea construcţie, în ciuda acestui “amănunt” filmul strălucind şi la propriu şi la figurat pe toată durata lui.

Aşteptam aşadar cu încredere viitoarele peripeții ale călătorilor, căci 21 de volume reprezintă resurse îndestulătoare pentru ecranizari cu bugete de toate mărimile. Aici a ţinut “cineva” cu tot dinadinsul să îi dea pe mână domnului Besson 200 de milioane de dolari, cu condiţia ca suma să fie dublată din încasări. Kampai!!

Michaela Platon