Şansa ca sequell-ul să fie chiar mai reuşit
decât filmul primordial este rară, dar trebuie să constat că în ultimii ani
lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai des, semn că toată lumea trage
învăţăminte valabile din reacţia spectatorilor şi pe deasupra le mai şi
valorifică.

Aşa că acest Zombieland- Double Tap se vădeşte
mai hazos, mai suculent în dialog şi personaje, mai apt să mulţumească
aşteptările şi să ne ofere 99 de minute de action- aventure -road movie
comedios, în ciuda faptului că este un carnagiu post apocaliptic cu zombi
agresivi şi înfricoșători- unii chiar upgradați.

Ruben Fleischer reia așadar povestea după 10
ani, aşa că echipa din care făceau şi atunci parte Woody Harrelsson, Jesse
Eisenberg, Emma Stone şi Abiggail Breslin- este acum unită şi livrează gaguri
şi comic de toate felurile, și deși sângele ţâşnește şi zombii cu fețe hidoase
apar de pretutindeni, ei nu par să mai fie în nici un fel de speriat! Te amuzi
continuu, în ciuda faptului că imaginile şi situaţiile sunt ale unui film de
groază - aşa că abordarea asta este una inspirată și vine- probabil- din
dorința de a livra mai degrabă o comedie decât un horror.

Filmul punctează la capitolul coloană sonoră oferind
călătoriei problematice a personajelor sonorităţi ce pornesc de la un clasic
heavy metal- Master of Puppets cu Metallica trecând apoi prin Lynyard Skynyard
(Free Bird), Bob Dylan (Like a Rolling Stone), Bob Marley (Three Little Birds),
dar şi Giuseppe Verdi, Felix Mendelssohn, Patti Smith, The Mezcals sau Kenny
Loggins, într-o cavalcadă de urmăriri, înfruntări sângeroase şi întâmplări
neaşteptate - toate hilare – așa cum este și adoraţia faţă de Regele Elvis,
ridiculizată precum toate cele bune (iubire, pacifism, non-violență), dar şi
cele rele (prostia, superficialitatea, stereotipurile), la capitolul acesta
Zoey Deutch fiind de departe campioana absolută în rolul Madison.

Filmul ni-i propune şi pe Rosario Dawson şi
Luke Wilson în două partituri minore, mult sub talentul lor - şi este bine
reprezentat la departamentele de efecte vizuale, cascadori şi make-up, semn că
recenta experienţă a regizorului cu Venom din universul DC a lăsat cumva urme,
ca şi lucrul la seriale şi videoclipuri.

Zombieland se anunţă aşadar drept o comedie
lejeră dar savuroasă, numai bună pentru o vizionare care nu ne dorim să ne
problematizeze.