Idei în nocturnă - Pagini de Istorie - Catalonia, realităţi contemporane, determinări istorice.
24 Octombrie 2017, 06:00
Marti 24 octombrie 2017, ora 21.10.
Redactor Dan Manolache.
Catalonia, realităti contemporane, determinări istorice. Invitat, prof.dr. Marian Ştefănescu.
După cum bine se ştie, la 1 octombrie intr-un context tensionat in Catalonia s-a desfaşurat o consultare, declarată ilegală de autoritaţile juridice ( Tribunalul Constituţional) şi politice ale Spaniei. Cetăţenii erau invitaţi să se pronunţe dacă doresc independenţa Comunităţii Autonone Catalunya. Guvernul catalan a anunţat că din cei 43% dintre participanții la referendum, 90% au fost în favoarea independenței. La 10 octombrie, in faţa Parlementului, Carles Puigdemont a declarant că “urmare a rezultatelor referendumului, Catalonia şi-a câştigat dreptul de a fi un stat independent”. Independenta nu a fost totuşi proclamată oficial, liderul catalan sustinând ca ea este suspendată „pentru a iniţia un dialog care sa conducă la o soluţie negociată care să raspundă aşteptărilor poporului catalan”.
Vom vorbi despre evenimentele petrecute recent in această comunitate, a doua ca marime din Spania, după cea andaluză, ce numără aproximativ 7 milioane de locuitori (17% din populaţia Spaniei şi se intinde pe o suprafaţă de cca 32 000 km2 (6% din suprafaţa Spaniei). Conform Institutului de Statistica din Catalonia, în anul 2013, 51% dintre locuitorii regiunii foloseau limba spaniolă ca limbă principală de comunicare, 36% limba catalană, 6% și spaniola și catalana în egală măsură, restul fiind limbi vorbite de emigranți. Poate de aici şi controversele aparute in interiorul comunităţii şi in relaţia cu administraţia centrală.
Problemele apărute in Catalonia preocupă însă întreaga comunitate europeană. Agenţia de presă RADOR menţiona într-un buletin informativ, citând presa că „La reuniunea de la Bruxelles a liderilor Uniunii Europene, deşi criza catalană nu era iniţial pe agendă, ea a devenit un subiect cheie al acestui summit, notează El Pais, subliniind că Franţa şi Germania strâng rândurile în jurul guvernului de la Madrid. Guvernul spaniol a anunţat că va începe sâmbătă procesul de suspendare a puterilor autonome ale Cataloniei, după ce liderul guvernului regional a ignorat termenul limită pentru a renunţa la demersurile de independenţă, anunţă El Mundo.”
Iată şi câteva repere istorice care ne vor ajuta, poate, să înţelegem mai bine rădăcinile actualelor evoluţii.
După războaiele punice, în anul 202 ÎC, acest teritoriu a devenit prima regiune iberică ce a intrat sub dominaţia romană.
Căderea Imperiului Roman de Apus a făcut ca această regiune să fie ocupată de vizigoţi devenind una dintre bazele lor de plecare in campaniile de cucerire a unei mari părţi din peninsula iberică. A fost o perioadă de dezvoltare a unor centre urbane ce devin atunci importante. Între ele Barcino sau Barcelona devenită în scolul al IV- lea capitala regatului vizigot.
În anul 718, regiunea este cucerită de arabi devenind parte a califatului omeyyad.
Naşterea Cataloniei este datată in secolul al IX- lea. Cucerită de armatele lui Carol cel Mare, regiunea a devenit unul dintre punctele de plecare ale Reconqustei dar şsi o interfaţă a schimburilor comerciale şi culturale intre lumea creştină şi cea arabă. „Părintele fondator” al Cataloniei este considerat Guifred le Velu, devenit în 878, la Conciliul de la Troyes, conte de Barcelona. Treptat comitatul a ieşit de sub suzeranitatea regilor franci, a cuprins si alte regiuni învecinate devenind un stat independent.
În 1137, contele de Barcelona s-a căsătorit cu moştenitoarea tronului Aragonului. În noul stat s-a dezvoltat o originală administraţie extrem de descentralizată care armoniza însemnatele diferenţe politice, economice şi lingvistice între cele două părţi ale noului stat.
Din 1283 datează apariţia Cortes- ului (parlament) care a promulgat constitutia catalană şi in 1359, a creat Generalitat, guvernul care a condus Catalonia, cu limitele impuse de constituţie, pâna în secolul al XVIII- lea când s-a instaurat absolutismul.
În 1914, partidele catalane au creat o Comunitate a Cataloniei, fara o adevărată autonomie dar având un abiţios program de modernizare. O încercare abolita în 1925 de dictatura lui Primo de Rivera.
În 1931 este proclamată Republica catalană parte a confederaţiei spaniole, urmare a victoriei partic’delor catalane de stanga care au obtinut acest statut de autonomie prin negociere cu noul guvern al Republicii. Un an mai târziu reintră în atribuţii guvernul catalan preyidat de independentul de stânga Francesc Macià. Su preşedinţia lui şi apoi a celui de al doilea lider, Lluís Companys (1933-1940), guvernul a dezvoltat avansate programe sociale si culturale. Statutul special al comunităţii a fost suspendat în 1939 cand Catalonia, fidelă Republicii, a fost ocupată de trupele naţionaliste ale lui Franco. Lluís Companys, refugiat în Franţa, a fost prins de nazisti şi executat de franchişti.
In vremea dictaturii franchiste au fost interzise folosirea publică a limbii şi a simbolurilor identitare catalane.
După moartea lui Franco şi revenirea democraţiei, guvernul Cataloniei a fost restabilit odată cu intoarcerea din exil a preşedintelui său Josep Tarradellas care a ocupat acest post pana la alegerile din 1980. A cîstigat atunci Jordi Pujol, un suveranis de centru- dreapta, întemniţat în cîteva rînduri în vremea franchismului şi care a ramas la putere vreme de şase mandate consecutive. Tranziţia democratică a permis atât exprimarea liberă a ideilor indepedentiste cât si restaurarea instituţiilor autonome.
Criza economică ce a cuprins Sdpania la sfârşitul anilor 2000 şi inceputul celui de al doilea deceniu al secolului nostru, dar şi decizia Tribunalului constituţional spaniol de a invalida mai multe prevederi ale statutului de autonomie a Cataloniei au condus la manifestarea unor puternice tensiuni politice şi sociale in Catalonia dar şi intre Comunitate si guvernul central. S- a ajuns astfel la evenimentele ingrijorătoare care se petrec în aceste zile.
