Idei în nocturnă- Pagini de Istorie - Istorie şi politică. Invitat, prof. univ.dr. Cornel Codiţă

           

marţi 2 iulie 2019, Radio România Cultural (21.10- 22).

Realizator, Dan Manolache

Plecând de la două evenimente istorice care se omagiază în aceste zile, ne propunem să discutăm despre modul în care istoria este„învăţătoarea vieţii”, mai precis depre felul în care trecutul este folosit, mai ales de către politicieni, în modelarea prezentului.

Vom vorbi despre patriotism, nationalism şi populism, vom vorbi despre modul în care se predă istoria în şcoli, despre distorsiunile care apar cînd se face, în spaţiul public, recurs la trecut.

Ne vom referi şi la modul în care ar trebui să studiem astăzi trecutul. Altădată istoria era combustibilul care inflama urile, mândriile şi aprindea continente întregi în condiţiile în care şi ieri şi astăzi se clamau / se clamează aceleaşi idealuri pacifiste.

Aşadar cum să ne raportăm la istorie ca ea să fie „doar” povestea neamului omenesc?

Iată şi o scurtă prezentare a evenimentelor de la care pleacă emisiunea noastră.

Despre Ştefan cel Mare vom apela la consemnările a doi cronicari şi ale unui om politic:

„În anul 1504, în 2 iulie, marţi, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ştefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrâneţe şi podagră. Natura îl făcuse norocos, isteţ şi viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în oraşul Baia şi lovit el însuşi în trei locuri la spate. Tot el – minunată faptă – înfrânse cu o mână de oameni şi alungă cu ruşine pe sultanul Mahomed, care avea 120.000 de ostaşi. Tot el, cu arma în mână, alungase peste hotarele Moldovei pe regele polon Ioan Albert, călcând învoiala prin care i-a fost asigurată de mai înainte libera ieşire a acestuia din ţară. Tot el zdrobi, mai de multe ori, şi respinse pe tătarii de dincolo de Volga şi pe cei din Crâm. O, bărbat triumfal şi victorios, care biruişi pe toţi regii învecinaţi! O, om fericit, care te bucuraşi de toate darurile, câte natura altora numai în parte le dă: unii înţelepţi şi vicleni, alţii viteji şi drepţi, alţii iarăşi cu noroc împotriva duşmanilor. Tu singur le avuşi hărăzite toate laolaltă: drept-prevăzător, isteţ, biruitor al tuturor duşmanilor! Nu degeaba trebuie socotit printre eroii secolului nostru”. Consemna cronicarul polonez Jan Dlugosz.

„Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au ajunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa nici odinioară, şi decii preste vară au fostu ploi grele şi povoaie de ape şi multă înecare de apă s-au făcut. Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămâni şi au făcut 44 de mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată ţara”. Grigore Ureche.

Iată ce spunea Mihail Kogâlniceanu despre posteritatea marelui voievod: „Lui Ștefan cel Mare românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc și chiar neînțeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice șanț, întreabă-l cine le-au făcut; el îți va răspunde: Ștefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său. Orice bunătate, orice așezământ a căruia rămășițe se mai trăgănează până astăzi, orice legiuire ominească, orice puneri la cale înțălepte Ștefan vodă le-au urzit, îți va zice el, și iar Ștefan vodă.

În sfârșit, acest domn, pentru moldoveni rezumă toate faptele istorice, toate monumentele, toate isprăvile și instituțiile făcute în cinci veacuri, de atâția stăpânitori.”

Ziua Independenței, 4 iulie, este o cea mai mare sărbătoare în Statele Unite. Este aniversată adoptarea Declarației de independență ( 4 iulie 1776) față de Regatul Marii Britanii.

Ea a fost semnată de cei 56 de delegați ai Congresului Continental din partea celor treisprezece colonii originare, care au devenit cele 13 state originare ale Statelor Unite ale Americii. Unul dintre textele cel mai des citat sau invocat a fost:

„Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire.”

     Vă invităm să urmăriţi o emisiune despre trecut şi prezent, despre istorie, adevăr şi manipulare.

https://www.mixcloud.com/RadioRomaniaCultural/idei-%C3%AEn-nocturn%C4%83-pagini-de-istorie-istorie-%C5%9Fi-politic%C4%83/