DOCUMENTAR: 200 de ani de la moartea istoricului și filologului Gheorghe Șincai

Gheorghe Șincai, istoric și filolog, reprezentant marcant al Școlii Ardelene, s-a născut la 28 februarie 1754, în localitatea Râciul de Câmpie. Numele Șincai vine, se pare, de la satul Șinca Veche, din ținutul Făgărașului, unde strămoșii săi aveau un mic domeniu.

A făcut primele studii în limba maghiară, în satul Sabed. A învățat apoi latina la școala reformată din Târgu-Mureș de unde, la 14 ani, trece ca bursier la seminarul iezuiților din Cluj pentru a studia, timp de patru ani, gramatica și poetica. În 1773, la vârsta de 19 ani, era profesor de retorică și poetică la Blaj, unde l-a avut ca elev pe Ion Budai Deleanu. Un an mai târziu se călugărește, luându-și numele de Gabriel. Își continuă apoi studiile la Roma, la Colegiul "De propaganda fide", unde a fost bibliotecar. În 1779 își ia doctoratul în filosofie și teologie.

Ca urmare a cercetării intense și studiilor efectuate în arhive și biblioteci din Roma, Gheorghe Șincai devine pasionat de istoria românilor, preocupat fiind de originea latină a poporului și a limbii române. La Viena și la Roma a studiat alături de Samuil Micu, împreună cu care avea să elaboreze prima gramatică tipărită a limbii române — ''Elementa linguae daco-romanae sive valachicae'' (Viena, 1780). Cu studii temeinice de teologie și filosofie, poliglot, Gheorghe Șincai este, alături de Samuil Micu, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu, un reprezentant de seamă al Școlii Ardelene — expresie a iluminismului românesc.

La întoarcerea în țară, se oprește la Viena, pentru a studia, la Colegiul greco-catolic "Santa Barbara", "metoda" conducerii școlilor naționale și dreptul. În 1785 este numit director al Școlii normale din Blaj, atunci înființată, și al tuturor școlilor care urma să se înființeze după edictul dat de împăratul Iosif al II-lea cu un an înainte.

Ca director al învățământului greco-catolic din Transilvania a avut o contribuție fundamentală în răspândirea culturii în mediul rural. În 1783 publică două abecedare, un catehism și o gramatică elementară în limba latină, iar în 1785 o aritmetică. Prin efortul său s-au construit peste 300 de școli românești.

Cade apoi victimă unei conspirații, fiind acuzat de complot împotriva statului. În 1794 este concediat din postul de director al școlilor, fiind chiar întemnițat o perioadă, până în 1795. Pleacă apoi în satul Sinea (în Slovacia de astăzi), unde va rămâne — cu excepția unei perioade în care s-a aflat la Oradea și la tipografia Universității din Buda — până la sfârșitul vieții.

Cea mai valoroasă lucrare a sa, terminată în 1811, poartă titlul de "Hronica românilor și a mai multor neamuri în cât au fost ele așa de amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pe înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul de 34 de ani culese...". Șincai orânduiește aici povestirea evenimentelor pe ani, oferind, de fapt, niște anale. "Hronica" nu s-a publicat în timpul vieții autorului, decât în parte, în ''Calendarul de la Buda'', în 1808 și 1809. Versurile latine și românești ale lui Șincai sunt, în general, prozaice și au valoare strict documentară.

Gheorghe Șincai a murit la 2 noiembrie 1816, la Sinea, lânga Kosice, în Slovacia de astăzi.

sursa: AGERPRES