DOCUMENTAR: Discursul lui George C. Marshall la Universitatea Harvard anunță planul de reconstrucție al Europei - 70 de ani
05 Iunie 2017, 10:17
Situația dificilă în care se afla Europa postbelică și necesitatea ajutorului complex pentru reconstrucția sa au constituit temele centrale ale discursului susținut de secretarul de stat american George C. Marshall la Universitatea Harvard la 5 iunie 1947. George Catlett Marshall, ofițer de carieră și șef al Statului Major al forțelor armate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, numit de președintele american Franklin Delano Roosevelt, fusese nominalizat secretar de stat la 8 ianuarie 1947 de președintele american Harry Truman și confirmat de Senat la 21 ianuarie 1947, conform history.state.gov.
La sfârșitul anului 1945, George C. Marshall, pe atunci șef al statului major al forțelor armate, fusese însărcinat cu misiunea diplomatică de a negocia, în China, un acord între naționaliști și comuniștii, însă acesta s-a întors la Washington fără să reușească acest lucru. În schimb, în anii de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, George Marshall avea să joace un rol important în demersurile pentru reconstrucția postbelică a Europei.
În anii 1947-1948 a coordonat eforturile de negociere ale SUA în exterior și ale Departamentului de Stat în fața Congresului pentru obținerea sprijinului necesar privind pachetul financiar destinat Europei Occidentale, care ulterior avea să fie cunoscut drept Planul Marshall.
În mandatul său de secretar de stat, Departamentul de Stat al SUA a negociat Tratatul Inter-American de Asistență Mutuală și înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.
Discursul lui George C. Marshall, susținut la 5 iunie 1947 în fața studenților și corpului de profesori de la Universitatea Harvard, a constituit unul dintre primele demersuri publice ale guvernului SUA de implicare în proiectul de reconstrucție a Europei. Aleatoriu, discursul poate fi structurat de-a lungul a nouă paragrafe, însă din punct de vedere al chestiunilor de fond pot fi identificate câteva teme clare: situația grea în care se afla Europa în primii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial, necesitatea reconstrucției Europei pe baza unui program de ajutor economic prin implicarea guvernului american, existența unor înțelegeri între statele europene reglementate sub forma unor acorduri clare care să transpună în fapt ajutorul economic și mesajul transmis publicului american căruia i se cere să înțeleagă implicarea financiară a SUA în reconstrucția societății. De asemenea, Marshall a transmis public cu această ocazie Europei invitația de a face demersurile necesare de lansare a inițiativei privind programul de ajutor, guvernul american urmând să dea curs invitației și să transmită ajutorul economic necesar. ''Programul de ajutor trebuie să fie comun, agreat de un număr cât mai mare, dacă nu de către toate statele europene'', spunea cu acel prilej, George C. Marshall, potrivit www.oecd.org.
Programul de Redresare Europeană, creionat de experți ai departamentului de stat, printre care cunoscuții George F. Kennan sau William Clayton, a fost transpus sub forma unei legi a executivului american care a fost aprobată de Senat la 3 martie 1948 și de Camera Reprezentanților la 31 martie 1948. La 3 aprilie 1948 președintele american Harry S. Truman a semnat decretul prin care programul, cunoscut în istorie drept ''Planul Marshall'', a intrat în vigoare, potrivit marshallfoundation.org.
La 12 iulie 1947, s-a desfășurat conferința interguvernamentală de la Paris, având ca obiectiv cooperarea economică europeană, la care statele participante au dezbătut problemele economice acute ale Europei: stabilitatea financiară, stabilirea bazelor cooperării economice europene și infuzia de capital american. Tuturor statelor invitate la conferință li se adresase și invitația de a adera la Planul Marshall, inclusiv Rusiei și statelor din centrul și estul Europei, însă invitația de a fi parte a planului de ajutor economic a fost respinsă de acestea.
La 16 aprilie 1948, a fost constituită Organizația Europeană de Cooperare Economică, având ca state membre: Austria, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia, Turcia, zona de vest a Germaniei și teritoriul Triest. Ulterior, a fost admisă și Spania, în 1959. Această organizație a contribuit la repartiția ajutorului american, coordonarea politicilor economice naționale și la crearea unui sistem multilateral de plăți la nivelul Europei.
În 1949, George C. Marshall a demisionat de la conducerea Departamentului de Stat și a preluat conducerea Crucii Roșii Americane. În septembrie 1950, revine în cabinetul lui Harry Truman în calitate de secretar al apărării, până la 12 septembrie 1951. Pentru eforturile depuse privind programul de redresare economică a Europei, George C. Marshall a primit în 1953 Premiul Nobel pentru Pace, conform oecd.org, fiind până în prezent singurul ofițer de carieră al forțelor armate ale SUA care a primit această distincție. A murit la 16 octombrie 1959 la un spital din Washington și a fost înmormântat la Cimitirul național Arlington, statul Virginia.
AGERPRES
