Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - Carol al II- lea al României. Un Rege controversat. (2) Invitat, dr. Narcis Dorin Ion, directorul general al Muzeului Național Peleș

Realizator, Dan Manolache

Vom continua să vorbim în emisiunea din această seară despre domnia Regelui Carol al II-lea, ultimul suveran al României Mari. Vom încerca să evocăm evenimente petrecute în deceniul în care a ocupat tronul țării (8 iunie 1930- 6 septembrie 1940), evenimente care au determinat irosirea capitalului inițial de încredere și speranță cu care majoritatea oamenilor politici dar și cei mai mulți români l-au creditat pe noul rege, astfel încât la abdicarea sa din septembrie 1940 nu mai avea alături decât un număr infim de fideli.

Vă semnalăm încă odată și vă recomandăm cu căldură excelentă monografie dedicată Regelui Carol al II-lea al cărei autor, domnul dr. Narcis Dorin Ion este invitatul emisiunii din această seară. Apărută în excelente condiții grafice la Editura Magic Print din Onești, ea este o lucrare cu adevărat impresionantă prin calitatea și vasitatea informației istorice, prin frumusețea discursului, prin perfecta concordanță între text și materialul iconografic care îl însoțește, prin dimensiuni (cele cinci volume însumează aproape 2500 de pagini) și enumerarea superlativelor ar putea continua.

Dacă în urmă cu o săptîmână am stăruit asupra primilor ani de domnie, în cele 50 de minute ale emisiunii din această seară ne vom opri la ultimii ani, perioada 1938- 1940, cînd Carol al II-lea a concentrat în mâinile sale aproape toată puterea și e drept într-un context politic extern extrem de dificil, a eșuat în guvernarea țării și a fost forțat să ia drumul exilului.

Oarecum paradoxal, totul a început în anul 1938, cel mai prosper an din istoria României, rămas multă vreme ca reper și în perioada comunistă. Mai precis la 10 februarie 1938 când regele a demis guvernul Goga- Cuza, a învestit un nou executiv condus de Patriarhul Miron Cristea (de fapt un guvern pe deplin subordonat voinței regale), iar a doua zi a instituit starea de asediu. Carol ai II-lea instaura astfel regimul de autoritate persunală.

Care era proiectul politic al regelui? Îl aflăm de la Constantin Argetoianu care relatează în memoriile sale cum i l-a înfățișat ernest Urdăreanu, cel mai apropiat sfetnic al regelui. El viza „suspendarea și revizuirea Constituției (prin decret), suspendarea tuturor alegerilor și- chiar înainte de promulgarea noii Constituții- suspendartea inamovibilității magistraturii, a statutului funcționarilor, a activității partidelor și punerea la punct a presei.” Realitatea avea să-i dea în cea mai mare parte dreptate.....

În Decretul-lege care la 11 februarie instituia starea de asediu, se precizau, între altele, următoarele „toate puterile atribuite de legi și reguamente în tot ce ste referitor la menținerea ordinei publice și siguranța statului trec în totul în mâinile autorităților militare.” Aceleași autorități militarea aveau dreptul „a) de a face perchezițiuni oriunde și oricând va cere trebuința, însă până la sesizarea autorităților militare, parchetele civile, judecătorii de instrucție, judecătorii de ocol și orice ofițer de poliție judecătorească vor instrumenta chiar în afacerile care sunt de competența tribunalelor militare; b) de a ordona depunerea armelor și munițiilor și de a proceda la căutarea și ridicarea lor; c) de a cenzura presa și orice publicațiuni, având dreptul de a împiedica apariția oricărui ziar sau publicațiune, sau numai apariția unor anume articole sau știri; d) de a opri sau dizolva orice adunări, oricare ar fi numărul participanților și în orice loc s-ar întruni.”

Instaurarea regimului carlist se produce foarte rapid. Cu grăbire, la 27 februarie 1938, se zice că reputul jurist Istrate Micescu a elaborat în doar trei zile o nouă Constituție, validată printr-un plebiscit ce a ridicat multe suspiciuni. Pe bună dreptate am zice, pentru că rezultatul votului a fost 4.297.581, pentru și doar 5.483 de voturi împotrivă. Noua lege fundamentală acorda puteri sporite Regelui, declarat „capul statului”. Astfel regele „numește și revocă miniștrii săi; are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale .....numește sau confirmă în funcțiunile publice potrivit legilor.... el este capul oștiri; are dreptul de a declara războiul și de a încheia pacea; el conferă grade militare în conformitate cu legea....” De asemenea puterea legislativă și cea executivă erau încredințate regelui care convoca „Adunările legiuitoare cel puțin o dată pe an...Regele pronunță închiderea sesiunii. El are dreptul de a dizolva ambele Adunărideodată sau numai una dintre ele...”

Pronunțându-se asupra acestei noi Constituții, Regina Maria nota în jurnal „Carol a modificat Constituția și a dat țării o formă absolut nouă de guvernare, rezervându-și pentru sine derepturi aproape dictatoriale, care încalcă toate vechile reguli și concepții.”

A urmat, la 30 martie 1938, dizolvarea partidelor politice. Și acet Decret- lege a fost firește contestat în primul rând de liderii principalelor partide politice, cel liberal și cel național- țărănesc. În opinia lui Iuliu Maniu, decretul „este anticonstituțional.....Viața publică nu poate fi întreruptă prin ordin fără a primejdui grav interesele de stat și naționale.” În opinia lui Dinu Brătianu „Regele nu are voie să dizolve un partid care a adus Dinastia lui pe Tron.” Cele două partide erau hotărâte să nu recunoască legelitatea decretului de dizolvare.

Vom aborda desigur pe parcursul emisiunii și alte subiecte interesnte. Vom vorbi de pildă despre relațiile lui Carol ai II-lea cu Garda de Fier și despre procesele lui Corneliu Zelea Codreanu. Desprea moartea Reginei Maria, despre vizitele regelui în Marea Britanie, Germania și Franța, despre înființarea partidului unic, Frontul Renașterii Naționale la 15 decembrie 1938.

Ne vom referi și la progresele înregistrate de România în perioada domniei Regelui Caroi alII-lea. Vom evoca în context eforturile pentru înzestrarea armatei, creșterea oroducției industriale, înflorirea culturii. Să nu uită că în acele vremuri regele s-a implicat în amenajarea parcului Herăstrău, a lacului Floreasca, au apărut muzeele Țăranului Român și cel al Satului Românesc, s-a tipărit „Biblia regelui Carol ai II-lea, au fost ctitorite catedrale ortodoxe, patrimoniul arhitectural al țării s-a îmbogățit prin talentul unor arhitecți de mare valoare cum a fost Duiliu Marcu s-a construit Arcul de Triumf, a apărut Enciclopedia României și lista ar putea continua.

Ca întotdeauna nu ne propunem nici de această dată să judecăm trecutul, să „dăm note” personajelor care au trăit în vremuri mai vechi sau mai noi ci doar să înfățișăm fapte, să le analizăm în contextul epocii lor și...să ne apropiem cât mai mult de adevăr. Sperăm ca și aceste două emisiuni să vă ajute în formularea unui punct personal de vedere în privința unuia dintre cele mai controversate personaje ale istoriei noastre.

În încheiere mulțumim domnului dr.Narcis Dorin Ion nu doar pentru monumentala lucrare pe care ne-a dăruit-o ci și pentru fotografiile cu care am ilustrat această prezentare.