Idei in nocturnă. Pagini de Istorie: „Istorie locală și istorie națională în context european”, ecouri ale unei interesante conferințe internaționale desfășurate la Lugoj. Invitați, prof. univ. dr. Sorin Șipoș (Universitatea din Oradea), prof. univ. dr. I

Realizator, Dan Manolache

 

„Istorie locală și istorie națională în context european” aceasta este tema unei interesante conferințe internaționale desfășirate în septembrie în frumosul oraș cultural Lugoj. În emisiunea din această seară vom avea o discuție despre acest eveniment dar, cu ajutorul distinșilor noștri invitați vom prezenta și două dintre comunicările care au suscitat un mare interes. Pentru a vă forma o imagine asupra diversității temelor abordate de participanții la conferință, vom cita o scurtă enumerare a lor datorată președintelui comitetului de organizare: „Considerații de geografie istorică cu privire la Lugojul medieval (dr. Răzvan Pinca), Organizarea și dezvoltarea Consulatelor onorifice ale României în Austro-Ungaria (Viena) până la Primul Război Mondial (consilier dr. Patricia A. Manea, reprezentanta Institutului Diplomatic Român), Polimorfismul personajului din literatura Banatului (dr. Dorin Murariu), Aurel. C. Popovici, precursor al ideii de „Europa Unită” (dr. Luminița Wallner-Bărbulescu), Câteva informații referitoare la Bătălia de la Lugoj (1695) (prof. Horațiu Suciu), Cultura europeană, modelatoare de caractere în rândul personalităților istorice ale Lugojului (preot Cristian Cerbu).

Vor fi lansate noutăți editoriale de specialitate (Dumitru Tomoni: Pașaport pentru istorie: credenționalele bănățene de la Alba Iulia, Eurostampa, 2019, și Enciclopedia Banatului, vol. 2: Istoriografia, David Press Print, 2020; Constantin-T. Stan: Bredicenii. Studii și articole, Eurostampa, 2021; Sergiu Soica: Episcopul Vasile Aftenie în dosarele Securității, Mega, Cluj-Napoca, 2021, iar în finalul „maratonului” editorial va fi prezentată editura orădeană Ratio et Revelatio.

În emisiune din această seară ne-am oprit asupra a două dintre comunicările prezentate la conferință.

Mai întâi vom discuta cu domnul profesor Sorin Șipoș depre „Călătorii străini în spațiul românesc şi simbolistica frontierei (1710-1810).” Iată și un punct de plecare al acestei discuții:„Încă de la finalul secolului al XVII-lea, tot mai numeroase persoane au fost interesate să cunoască spaţiile aflate la periferia lumii civilizate, acolo unde se produceau transferuri economice, culturale şi umane. Sensibilizarea anumitor cercuri occidentale cu privire la spaţiul din partea răsăriteană a continentului se produsese deja, iar interesul a sporit progresiv, odată cu trecerea timpului.

„Acum“ - scria Paul Hazard - „italienilor li s-a redeschis gustul pentru călătorii; iar francezii erau neastâmpăraţi ca argintul viu“. „Neamţul la care ne referim“, completa Paul Hazard, „nu-şi pregeta osteneala: urca munţii până pe creste; urma cursurile râurilor de la izvor până la vărsare [...] vizita, luând notiţe, bisericile, mănăstirile, abaţiile, pieţele publice, primăriile, apeductele, fortăreţele, arsenalele. [...] Pentru englezi, călătoria era o completare a educaţiei; tineri nobili proaspăt ieşiţi de la Oxford şi de la Cambridge, doldora de guinee şi însoţiţi de un înţelept preceptor, treceau strâmtoarea şi începeau marele turneu“.

Istoricii, istoricii artei şi specialiştii în literatura anglo-saxonă au asociat perioada dintre 1680-1780 cu anii de aur ai marelui tur. Un mare număr de scrieri sau de obiecte conservate pledează în favoarea importanţei pe care o are acest ritual prin care tinerii bărbaţi din marile familii pleacă pentru trei ani pe marile drumuri ale Europei, în compania unui perceptor sau alături de alte persoane aflate în serviciul lor.

Cunoașterea lumii creștine romane și a celei răsăritene, dar și teritoriilor locuite de „ceilalți“ de alte religii o regăsim consemnată în relatările călătorilor încă din primele secole ale Evului Mediu. Ea a rămas o constantă în Renaștere și la începutul Epocii Moderne, doar că frontierele lumii cunoscute erau mult mai extinse, iar formația intelectuală a voiajorilor era mult mai diversă.

La fel și rațiunile care îi animau pe călători să străbate zone întregi din Europa vremii erau mult mai diverse comparativ cu acelea din secolele anterioare. În consecință și sursele documentare elaborate de voiajori sunt mai numeroase și complexe în privința informațiilor ransmise autorităților politice și publicului interesat de spațiile descrise.”

O altă temă pe care o vom aborda în această seară este legată de Basarabia. Invitatul nostru, domnul profesor Ion Eremia ne va vorbi nu doar despre „Autonomia” Basarabiei în anii 1812-1828: mit, opțiune sau necesitate politică”, ci și despre istoria dramatică a acestei provincii românești care își are punctul de plecare în acei ani. Pentru a vă stârni interesul vă prezentăm un scurt fragment din comunicare:

„Invazia „prietenească” a trupelor Imperiului Rus în Țările Române în noiembrie 1806 și ocuparea teritoriilor de până la Dunăre a dus la instaurarea administrației militare ruse în Moldova și Țara Românească. Odată cu aceasta a apărut o problemă teritorială: problema teritoriilor ocupate de otomani și transformate în raiale și a teritoriilor pe care locuiau tătarii. În atare situație, comandantul suprem al armatei ruse Ivan I. Mihelson s-a adresat ţarului cu

propunerea ca teritoriile raialelor Hotin, Bender, Cetatea Albă, Chilia şi, de asemenea, toată partea Basarabiei, pe care o ocupă trupele ruse să fie date sub conducerea Divanului Moldovei.

Pe 8 mai 1807 A. Budberg, ministrul afacerilor externe al Rusiei, îl informa pe Mihelson că ţarul a aprobat propunerea acestuia și teritoriile indicate au trecut sub administraţia Divanului

Moldovei. Cu alte cuvinte, țarul a realizat practic visul de veacuri ale boierimii moldovene – reintegrarea teritoriului țării ocupat de otomani și tătari.

Mai mult chiar. La un moment, Rusia pare chiar să fie dispusă spre pace cu Imperiul Otoman şi pe 12/24 august 1807 la Slobozia, localitate din Ţara Românească, a fost încheiat un armistiţiu

conform căruia Rusia;i Poarta se obligau să retragă trupele din principate pe parcursul a treizeci şi cinci de zile de la semnarea armistiţiului.”

Vă invităm așadar să urmăriți o emisiune depre istorie locală și națională dar și despre frumusțea orașului și ținutului Anei Lugojeana.