Idei în nocturnă. Pagini de Istori - Despre Domnul Tudor la două secole de la asasinarea sa. Invitat, prof. univ. dr. Georgeta Filitti

Realizator, Dan Manolache

Se vor împlini la 28 mai două secole de când, prin trădare, Tudor Vladimirescu a fost prins și executat de eteriști în apropierea Târgoviștei. Este binecunoscut că această personalitate a istoriei noastre a imbrăcat incă din timpul vieții „straiele” legendei. Iată doar un argument „semnat” Vasile Alecsandri:

„Tudor, Tudor, Tudorel,

Dragul mamei voinicel!

De când mama ţi-ai lăsat

Şi olteni ţi-ai adunat

Pe ciocoi să-i prinzi în gheară

Şi s-alungi grecii din ţară.....”

Un motiv în plus pentru a-i dedica emisiunea din această seară în care vom vorbi, firește, despre faptele sale remarcabile dar și despre o posteritate aflată de multe ori sub semnul conjuncturilor politice ce aveau nevoie de eroi și le ajustau biografia pentru a deveni....convenabili.

Vom începe prin a-i contura lui Tudor o succintă biografie din care nu vor lipsi referirile la origine și avere, la cariera militară aureolată de participarea la războiul ruso- turc din perioada 1806- 1812 în urma căruia a fost decorat cu ordinul rusesc Sfântul Vladimir clasa a III-a. Trebuie să menționăm și faptul că Tudor Vladimirescu, cunoscător al limbii germane, a putut să urmărească presa austriacă și în acest fel să fie la curent cu dezbaterile politice ale vremii sale.

Ne vom referi apoi la faptele istorice din perioada 23 ianuarie- 28 mai 1821care l-au avut pe Tudor Vladimirescu erou principal încercând să le găsim cea mai potrivită definire. Se știe că ele au fost etichetate succesiv drept răscoală (zaveră), mișcare revoluționară sau revoluție. În context vom evoca și conținutul câtorva documente reprezentative pentru a înfățișa tumultul acelor vremuri. Mai întâi Proclamația de la Padeș din 23 ianuarie 1821. Iată câteva fragmente reprezentative:

„Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!

[...]Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.

Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara.”

Un alt document reprezentativ pentru revoluția lui Tudor dar pilduitor și pentru vremurile noastre este cel intitulat „Cererile norodului românesc”, din februarie 1821. Între altele se cerea ca „ toate dregătoriiele țării, atât cele politicești, cât și cele bisericești, de la cea mai mare până la cea mai mică, să nu se mai orânduiască prin dare de bani, pentru ca să poată lipsi jafurile din țară.” sau ca „ toți dregătorii judecătoriilor și calemurilor să împuțineze, rămâind numai precum au fost în vechime; și lefile să le fie ușoare.”

Vorbe scrise sau rostite de Tudor au rămas în istorie și i-au sporit notorietatea. De pildă, adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“.

Revoluția luiTudor Vladimirescu, încpută prin populara chemare la război „Veniţi dar, fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine”, s-a încheiat însă în doar câteva luni. Vom analiza desigur contextul intern în care s-a desfășurat dar și determinările externe insistând asupra relațiilor cu Eteria ( mișcarea de eliberare a Greciei), cu Imperiul Rus dar și poziția celorlalte Mari Puteri față de evenimentele din Țara Românească. Vom cita și câteva aprecieri pe care le-au făcut atunci diplomați străini. Între ele cea a cavalerului de Gentz, secretarul și colaboratorul lui Metternich, care are caracterizări dure ale comportamentului trupelor grecești, în antiteză cu cel al celor ale lui Tudor, în vremea ocupării Bucureștilor: „ Tudor a ocupat cu corpul său toate pîrțile orașului, pe care nu le luaseră înainte grecii. Este de remarcat că românii și pandurii lui Tudor observă cea mai severă disciplină, și cel mai mic exces este pedepsit cu moartea; pe de altă parte, grecii lui Ipsilanti, în toate locurile unde ating, comit contra locuitorilor nevinovați ai țării excese care înfioară natura..... Ipsilanti este un radical fanatic și precum știi, un mincinos fără credință, iar elenii lui însetați de de libertate sunt drojdia omenirii.”

În finalul emisiunii vom analiza și consecințele imediate ale evenimentelor de acum două veacuri și anume sfârșitul domniilor fanariote în Țara Românească.

Fotografiile postate au fost preluate de pe sit-ul Wikipedia.